Noul preşedinte al Comisiei Europene, luxemburghezul Jean Claude Juncker, îşi imagina probabil că va avea dificultăţi, prevăzute în foaia de parcurs, în Parlamentul European, după desemnarea comisarilor europeni, dar nu anticipa amplitudinea lor la audierea echipei sale, încheiată marţi, 7 octombrie. Părea sigur pe sine când vorbea despre antamarea unei cariere de dictator, despre necesitatea unei ruperi a Bruxellesul de anii predecesorului său, Jose Manuel Barroso, despre „colegialitate”, „spirit de echipă”, instituirea unui „etaj” intermediar în ierarhia instituţiei, între preşedinte şi comisari, prin desemnarea a 7 vicepreşedinţi, cărora le va fi delegată din autoritatea sa, spre a bloca iniţiativele neinspirate ale restului echipei, mai ales că 4 din 7 erau sau fuseseră premieri, dintre care 3 veniţi din Europa Centrală şi Orientală. Mai mult, şi-a desemnat ca „mână dreaptă” o personalitate de prim rang, Franz Timmermans, actualul ministru olandez pentru Afaceri Externe, cu titlu de prim-vicepreşedinte. Problemele mari, greu surmontabile, n-au întârziat. Dreapta (PPE), sosită în frunte la scrutinul european, n-a cedat social-democraţilor decât fotoliul de şef al diplomaţiei europene, atribuit italiencei Federica Mogherini. Scandalul imens a izbucnit odată cu nominalizarea, în cele din urmă, de către noul patron al CE, a francezului Pierre Moscovici, fost ministru de Finanţe în ţara sa, la Afaceri europene şi financiare, adică „Mister Euro”, portofoliul fiind rebotezat. Eurodeputata UMP Nadine Morano l-a etichetat drept „artizanul dezastrului deficitului public francez”, pentru ca Yannick Moreau, de asemenea eurodeputat UMP, să ironizeze astfel nominalizarea: „După ce a salvat economia franceză, Moscovici poate salva zona euro”. Europarlamentarii nu pot respinge individual candidaţii şi trebuie să acorde un vot de învestitură Comisiei în ansamblu, la 22 octombrie a.c.. Faptul că lui Pierre Moscovici i s-a rezervat un tutore la importantul portofoliu din dispozitivul lui Jean Claude Juncker, în persoana fostului premier leton, Valdis Dembrovskis, l-a făcut pe purtătorul de cuvânt al grupului UMP, Philippe Juvin, să afirme că „este pentru prima dată când un comisar european se află sub tutela altul comisar”, ceea ce este „o mare înfrângere şi o ruşine, în acelaşi timp, pentru Franţa”. Dar scandalul respectiv, transferat din ţară, n-a fost unul izolat, fiindcă au mai apărut şi altele, greu de gestionat, dar şi de surmontat: cele legate de numele foştilor premieri din Slovenia şi Finlanda, adică liberala Alenka Bratusek, respectiv Jyrki Katainen. Cea dintâi, după căderea guvernului pe care l-a condus, prin moţiune de cenzură, s-a autopropus comisar european, devenind şi … vicepreşedinte al CE. Urmează a fi înlocuită de comisarul pentru Transporturi, slovacul Maros Sefcovici, un social-democrat. În locul acestuia, ar putea veni un alt sloven, ex-jurnalista Tanja Fajon, care aparţine familiei social-democrate. Se mai pune problema înlocuirii comisarului ungar (PPE), Tibor Navracsics, fost ministru al Justiţiei în guvernul lui Viktor Orban, nominalizat pentru Cultură, educaţie şi drepturi cetăţeneşti. Cât priveşte finlandezul Jyrki Katainen, fost ministru de Finanţe şi premier, care a demisionat din fruntea guvernului în urmă cu câteva luni, devenind vicepreşedinte al CE pentru Locuri de muncă, investiţii, creştere şi competitivitate, după ce eşuase la nivelul unei economii mici, se pare că „batista se va pune pe ţambal”. Despre ceha Vera Jukova, căreia i s-a încredinţat portofoliul Justiţiei, se spune că a petrecut o lună în arest în 2006, în urma unor acuzaţii legate de alocarea fondurilor europene, retrase ulterior. Au mai fost discuţii legate de comisarul spaniol Miguel Areas Canete, dificil de acceptat de către socialişti, în condiţiile unei petiţii semnate de 50.000 de persoane împotriva lui, care urmează să fie reaudiat. Ce va face Jean Claude Juncker? Deocamdată, dreapta şi stânga caută să limiteze neînţelegerile prin negocieri. Şi Jose Manuel Barroso a fost nevoit să renunţe la candidaţi, unul dintre aceştia fiind italianul Rocco Buttiglione. Fără probleme, comisarul român Corina Creţu. Se joacă, după toate aparenţele, un meci politic: Moscovici/Canete. Dacă pică unul, pică şi celălalt. Dar acordul PPE-PES trebuie să rămână în vigoare, deşi tonul nu este favorabil „armoniei”. Invitaţia la calm şi la compromis nu lipseşte, dar în presa franceză se vorbeşte de un posibil „Sofitel” la Bruxelles, aluzie la ceea ce i s-a întâmplat lui Dominique Strauss-Kahn, pe când era director al FMI, la hotelul cu acest nume din New York.