Festivalul Internațional „Adrian Păunescu”, aflat la cea de-a doua ediție la Craiova, a debutat așa cum nimeni nu s-ar fi așteptat. Prieteni ai poetului, veniți din toată țara, din Bucovina și Basarabia, au venit special pentru a povesti și a asculta vorbindu-se despre Adrian Păunescu. Cu ușorul regret că spectatorii au umplut doar câteva rânduri din sala Filarmonicii „Oltenia”, cea care a găzduit deschiderea oficială, mai mult decât la prima ediție cuvintele și-au găsit parcă o cale naturală laolaltă cu toate amintirile – unele spuse pe un ton frust, așa cum s-au întâmplat. Au fost două ore în care fiecare vorbitor a pus, cu o pensulă nevăzută, câte o tușă la portretul poetului astfel încât, pentru o clipă, Adrian Păunescu parcă nici nu ar fi lipsit.
În sală s-a aflat, ca și la prima ediție, familia poetului,care a fost reprezentată de soția Carmen și copiii acestuia, Andrei și Ana-Maria Păunescu. În calitate de gazdă, cuvântul de deschidere i-a aparținut primarului Lia Olguța Vasilescu: «Onorați invitați, bine ați venit și la această ediție a Festivalului „Adrian Păunescu”, care coincide, într-un mod fericit, cu un eveniment unic în istoria României și a Craiovei: astăzi trupele românești se întorc din Afganistan la Craiova. Dacă în alți ani se retrăgeau în garnizoanele lor din orașele în care sunt, acum, în mod cu totul și cu totul excepțional, se retrag toate în Bănie și apoi acasă. Și coincide cu omagierea unui bărbat care a fost un mare patriot, care și-a iubit foarte mult țara și care a iubit și a cântat oștirea română. De anul acesta Adrian Păunescu va beneficia de mai multe onoruri, iar anul viitor va avea loc o tabără de sculptură pe vară în cinstea lui». Președintele Consiliului Județean Dolj, Ion Prioteasa, le-a urat invitaților, la rândul său, un călduros bun venit. „Viața m-a adus în multe momente aproape de Adrian Păunescu. Întâlnirile pe care le-am avut cu maestrul ne aduceau față în față două localități care, la un moment dat, s-au aflat într-o nemeritată rivalitate, respectiv Goicea, comuna în care eu m-am născut, și Bârca marelui bard”.
Prietenii din Basarabia au bătut din nou drumul până la Craiova
În sală s-au aflat însă numeroșii prieteni ai poetului care au venit special din Bucovina și Basarabia pentru a-l omagia pe poetul Adrian Păunescu. Unul dintre aceștia a fost academicianul Mihai Cimpoi. «Am aflat aici cu bucurie că oștirile române se retrag din Afganistan. Noi rămânem însă pe front, merge înainte Adrian Păunescu cu cea mai puternică armă, care este cuvântul. El nu este un poet, ci este un rapsod, este un poet al mulțimilor de factură epopeică. Noi am venit aici și pe unda deosebit de dragă pe care el a purtat-o Basarabiei. El a iubit Basarabia și a vorbit despre ea cred că prin anii ’70, când a scris poezia „Măi, soldate, grănicer!”. A fost într-o mare prietenie cu Grigore Vieru, cu maestrul Eugen Goga, cu academicianul Gheorghe Dabija și cu foarte mulți oameni de cultură». Cuvinte frumoase, înălțătoare despre poetul Adrian Păunescu au rostit apoi academicianul Nicolae Dabija și istoricul literar Victor Crăciun, bunii săi prieteni din Basarabia, ultimul având și rolul de moderator al discuțiilor.
Istoricul Adrian Cioroianu așează în istorie cenaclul „Flacăra”
Un portret plastic l-a făcut poetului Adrian Păunescu istoricul Adrian Cioroianu, care a găsit de cuviință să evoce, cu acest prilej, câteva din întâmplările pe care le-a avut cu poetul în timpul mandatului său de ministru de Externe. Însă cele mai frumoase cuvinte le-a avut Adrian Cioroianu despre revista și cenaclul „Flacăra”: «Când lucrurile se vor mai așeza, vom ajunge la concluzia de bun simț că Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai importanți români ai jumătății ultime a secolului trecut. De ce spun asta? Pentru că, într-un mod deloc paradoxal pentru generația din care fac parte, numită într-o vreme și generația decreței, Păunescu a fost foarte prezent prin televiziune, radio, prin revista și cenaclul „Flacăra”. Și, ca unul care am ca meserie istoria și profesoratul, niciodată nu mi-a fost jenă – și cred că este un sentiment de respect față de propria mea tinerețe – că revista „Flacăra” a fost una dintre cele mai bune reviste care s-a publicat vreodată în România. După cum nu am nici un fel de îndoială că cenaclul „Flacăra”, pe care alți îi consideră în fel și chip, din punctul meu de vedere a fost o manifestare de o valoare indiscutabilă în momentul ei. Niciodată nu am înțeles de ce lumea își aduce aminte că apărea o dată cuvântul Ceaușescu, dar cuvântul iubire, femeie sau bărbat sau tricolor apăreau de mult mai multe ori…».
Amintiri inedite despre Adrian Păunescu
Seara a continuat în tonul sincer al mărturisirilor despre poetul, omul și chiar politicianul Adrian Păunescu. Provocați de o anume intimitate care s-a creat, prietenii și cunoscuții au spus lucrurile inedite despre poet pe care nici măcar familia nu le cunoștea. O relatare interesantă din cabinetul lui Nicolae Ceaușescu când, printr-un prieten, Adrian Păunescu a reușit să-l determine pe Ceaușescu să renunțe la colectivizarea satelor de la munte, cum a reușit să obțină o bursă în Austria pentru un alt prieten, cum a mers cu jalba în proțap la ministrul Adrian Cioroianu pentru a prelungi vizele prietenilor săi basarabeni… Discuțiile ar fi continuat poate și mai mult dacă organizatorii nu le-ar fi adus aminte participanților că maestrul Dorel Vișan se afla în culise pregătindu-se să-l aducă pe scenă pe Adrian Păunescu prin muzică și poezie.
