Delirul lui Vladimir Tismăneanu despre „omul nou”, Victor Ponta

Pe caniculă, care nu prea ne dă târcoale, se spun multe năzbâtii. Dacă ai calificare în materie le spui în cadenţă şi când vremea e mai calmă. Vladimir Tismăneanu, profesor la University of Maryland, unde are catedră şi ministrul Finanţelor Publice din Guvernul Victor Ponta, Ioana Petrescu, care a terminat în 2003 Wessley College (summa cum laudae), deţine un masterat (2007) şi un doctorat (2008) în economie luate la Harvard, nu putea scăpa ultimul eveniment, cu reverberaţie, fără să-l comenteze în cheie proprie. Dacă desemnarea Ioanei Petrescu pentru portofoliul Finanţelor Publice este o idee bună sau cea mai potrivită dintre soluţiile pe care le avea la îndemână Victor Ponta se poate discuta. Un masterat şi un doctorat luate la una dintre cele mai prestigioase universităţi ale lumii înseamnă totuşi ceva în România. De luat în seamă. La întâlnirea dintre preşedintele Traian Băsescu, premierul Victor Ponta, şi ministrul Ioana Petrescu, îndelung mediatizată, aceasta a avut o prestaţie discret inhibată, oricum neconvingătoare, pe chestiunea reducerii CAS-ului. Un plus de argumentaţie, necesară ambalării întregului demers, ceva mai multă determinare în susţinerea cauzei în faţa preşedintelui Traian Băsescu ar fi fost binevenite. Politologul Vladimir Tismăneanu profită de acest moment, cu miza lui în conflictul dintre palate, pentru a-i trage o scatoalcă premierului Victor Ponta, considerând „spectacolul colosal, deopotrivă tragic şi comic, electrizant şi dezolant” pe platforma contributors.ro. Repertoriul „ciugulitorului”, abonat la fondurile ICR, e neschimbat. Problema lui Vladimir Tismăneanu nu era ministrul Finanţelor Publice, Ioana Petrescu, fiindcă şi dacă aceasta s-ar fi dovedit extrem de locvace, mare lucru nu înţelegea, problema era… „premierul plagiator”. Cum îl etichetează, cu vădită satisfacţie, în câteva rânduri. „Mă rog, plagiatorul nu cunoaşte ruşinea, s-a scufundat înfuriat în fotoliu şi a mormăit câteva fraze”, scrie Vladimir Tismăneanu pe site-ul menţionat. Întrebarea este dacă ruşinea o cunoaşte Vladimir Tismăneanu. Şi nu ne mai întoarcem la un trecut deloc îndepărtat în ceea ce-l priveşte. Şi sintagma „omul nou”, dacă tot o utilizează, înseamnă că şi-a însuşit-o până la plecarea din ţară, în 1982. Să admitem că Victor Ponta are, ca premier, dar şi ca lider naţional al PSD, destule lumini şi umbre. Să fim bine înţeleşi. Că, de pildă, a trecut de la social-democraţie la social-liberalism, fără comentarii subsecvente, că nu întotdeauna place, că unele ezitări, dar şi decizii, ca şi unele declaraţii pentru presă, ar trebui mai cumpănite, altfel calibrate, şi aşa mai departe. Dar de ce este plagiator Victor Ponta? Doar pentru că această stigmatizare sună reconfortant pentru Vladimir Tismăneanu şi cohorta sa de amici politici? Să cităm din minuta ICCJ din 17 martie 2014: „Respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionarii (…) împotriva rezoluţiei nr.783/P/2012 din 16 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică. Obligă petiţionarii la plata sumelor de câte 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă”. Procurorul PICCJ Mihaela Litvin concluzionase în rezoluţia dată: „Ideea însuşirii de către Victor Ponta a calităţii de autor al operelor amintite este infirmată de aspectele care se desprind din analizarea naturii şi caracteristicilor acestora. (…) Aspectele sesizate prin denunţul formulat nu s-au confirmat, motiv pentru care fapta nu există”. Nedumerire: pentru Vladimir Tismăneanu, părintele „raportului final”, o decizie a ICCJ n-are relevanţă? Undeva, în textul „Omul nou, Victor Ponta şi doctoratele sale zburătoare”, afirmă: „Dar există obligaţii ale responsabilităţii”. Corectă afirmaţie, din păcate singura din toată construcţia logică oferită pe tarabă, de care autorul nu ţine seama. Fiindcă din delir ajunge în… teritoriul calomniei.