Alegerile europarlamentare: Libertatea de circulaţie, cel mai mare câştig

Oarecum paradoxal, într-un sondaj YouGov realizat pentru Arte şi ediţiile franceză şi germană ale site-ului HuffPost, cel mai mare succes al Uniunii Europene, potrivit repondenţilor germani şi francezi, n-a fost pacea, ci posibilitatea de a voiaja în toată Europa,  fără frontiere, doar în baza cărţii de identitate. „Pacea europeană” se află pe locul doi, şi asta probabil pentru că sentimentul de criză, acutizat în zilele din urmă de evenimentele tensionate din Ucraina, încă nu fusese resimţit. Deşi, dacă „naţionalismul este război”, Europa este pacea. Urmează „moneda euro”, Erasmus, un program de mobilitate al studenţilor şi posibilitatea de a lucra în toate statele membre UE. „Libera circulaţie rezumă în ea toată construcţia Uniunii Europene, de la desfiinţarea frontierelor la moneda unică, în trecere prin generaţia Erasmus”. Putem spune, ca români, că ne regăsim în această împlinire, deziderat îndelung jinduit, de care uneori facem uitare când discutăm despre imperativul de a merge la vot pe 25 mai a.c.. Deşi nu de euroscepticism suntem copleşiţi, dovadă că într-un „top 10” al ţărilor neîncrezătoare în UE nu ne regăsim. Şi topul arată astfel: Grecia, Cipru, Portugalia, Italia, Spania, Regatul Unit, Franţa, Germania, Cehia, Slovenia. În Regatul Unit şi Franţa, partidele eurosceptice UKIP şi respectiv Frontul Naţional (FN), ar putea chiar sosi pe primul loc la alegerile europarlamentare din 25 mai. Cehia s-a arătat eurosceptică încă de la admiterea în UE. Austeritatea a provocat adevărate crize politice în majoritatea ţărilor UE, devastând practic întreg peisajul economic şi politic. Motiv pentru care aspiraţiile populaţiei din spaţiul UE nu înseamnă altceva decât instituirea „protecţiei sociale” ca prioritate. Şi asta nu o poate materializa decât o alternanţă la conducerea executivă a Comisiei Europene, adică o victorie a lui Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European, în confruntarea sa cu Jean Claude Juncker, fost preşedinte al Eurogrupului (reuniune a miniştrilor de Finanţe din zona euro), întrucât doreşte o sporire a prerogativelor şi a afirmării politice. Candidat al socialiştilor europeni, orator cu reală charismă, realist pe tărâmul economic, apreciat ca preşedinte al Parlamentului European, cunoscător al dosarelor europene, Martin Schulz întruchipează schimbările necesare în Europa. Prin votul lor democratic, europenii pot arăta că doresc o altă abordare din partea Comisiei Europene. „Peste tot în Europa există un sentiment de nedreptate”, a spus Martin Schulz în timpul unei recente conferinţe de presă. „Contestarea Europei” de către cei care se doresc „patrioţi” nu poate fi acceptată. O politică comună privind imigraţia, armonizarea fiscală şi salarială, pentru evitarea dumpingului social, dar şi alte deziderate, –  pentru noi, de pildă, admiterea în spaţiul Schengen, –  toate acestea se circumscriu imediatei etape a construcţiei UE, în dorinţa atingerii prosperităţii. Practic, alegerile europarlamentare se duc pe două fronturi: pe de o parte, confruntarea între eurosceptici şi proeuropeni, pe de altă parte între stânga şi dreapta europeană. Pe de altă parte, mult mai acceptabil este compromisul politic între dreapta şi stânga, decât comedia cuplului franco-german, care se consideră „titular” în toate marile decizii, ca să nu mai vorbim de eurosceptici, aflaţi într-o ofensivă realmente neverosimilă. Şi asta într-un moment în care destule semnale anunţă o timidă creştere economică, în toate ţările membre. Sigur că se vorbeşte de cedarea explicită a suveranităţii către instituţiile europene, sau într-o formulă concisă de înlocuirea statelor suverane cu pieţele suverane, dar astfel de supoziţii n-au altceva decât simbolistica sindromului drobului de sare.