Strategia „Agricultura şi dezvoltarea satului românesc – prioritatea USL”, prezentată ieri la Alexandria, în judeţul Teleorman, în Sala sporturilor, în faţa unei asistenţe notabile, de preşedintele PC Daniel Constantin, cuprinde destule lucruri de luat în seamă. Oricum, USL chiar legitimează agricultura, un posibil motor al revigorării economice, printr-un plus de interes şi, evident, strategie adecvată. Reiterându-se stări de lucruri cunoscute – fărâmiţare excesivă a exploatărilor, suprafeţe agricole (circa 3.000.000 hectare) nemuncite, randamente scăzute la unitatea de suprafaţă, efective scăzute de păsări şi animale, absorbţie neconcludentă şi neprioritizată a fondurilor europene, evaziune fiscală, exploataţii de subzistenţă şi semisubzistenţă – strategia prezentată a adus în discuţie, în prezenţa parlamentarilor USL, dar şi a unor specialişti în materie, mai multe teme imperative. De la realizarea gratuită a cadastrului pentru toate terenurile, sprijinul statului pentru energie şi apa sistemelor de irigaţie, în urma unui proces de negociere cu Comisia Europeană, până la acordarea unor subvenţii sporite pentru culturile vegetale, horticole, piscicole, totul pentru creşterea exporturilor, în special de produse finite. USL mai doreşte ca anumite sectoare din agricultură – culturile agricole protejate, fermele agricole, piscicole – să beneficieze de acces la producţia internă de gaze şi energie electrică la costuri mai reduse. Prin programe naţionale, prevăzută este extinderea suprafeţelor de sere şi solarii, înfiinţarea de centre de colectare, sortare, calibrare şi depozitare, minifabrici de procesare în cadrul zonelor specializate în producţia de legume şi fructe. USL mai doreşte o cotă redusă de TVA, adică de 24%, la producţia de cereale, pâine, carne proaspătă, preparate din carne, lapte, legume, fructe, din care 9% către buget şi 15% dedusă producătorului. Într-o perioadă de criză mondială, în care se vorbeşte şi de o iminentă criză alimentară, revigorarea agriculturii româneşti, prin considerarea ei drept prioritate naţională, constituie un demers salutabil. Fiindcă ea ne-a adus în mileniul III şi tot ea ne poate duce mai departe în aceste vremuri deloc senine. Oricâte reproşuri, altminteri inoperante, s-ar putea aduce guvernării social-democrate a lui Adrian Năstase (2000-2004), aceasta a fost cea mai apropiată de realele probleme ale economiei agrare şi, implicit, ale satului românesc. Ca un detaliu, în 2003, de pildă, fuseseră achiziţionate utilaje de irigat pentru 800.000 de hectare. Ce s-a ales de ele? S-ar putea ca, în curând, seceta să ţină, în această parte a ţării, prima pagină a ziarelor. În ultimii şapte ani, indiferent de numele ministrului, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a integrat România în Europa doar pe hârtie. Politicile PAC sunt pentru cei puternici. Pe scurt, producătorul agricol e nu numai un neajutorat, dar şi singur. Pe el nu-l mai reprezintă nimeni. Dimensiunile problematicii agrare sunt mari, de aici şi dificultatea de a genera şi a pune în practică programe eficiente, cu efecte imediate. Tot discutând la nesfârşit despre potenţialul agricol al României, fără a întreprinde nimic concret în valorificarea lui, s-a ajuns la ceea ce ştim cu toţii: importuri masive de produse agro-alimentare. Şi dezechilibre macro-economice.
