Comisia Europeană îşi face în săptămânile viitoare bagajele, lăsând nerezolvabilul din mandatul său „moştenire” celor care vor accede în funcţii de decizie după „încurcatele” alegeri europarlamentare din luna mai. Şi pentru noi românii marea frustrare rămâne neaccederea în spaţiul Schengen, după ce toate exigenţele tehnice au fost îndeplinite. Exemplar. Supralicitarea MCV, ca ultim argument la faptul că România are probleme în zona justiţiei şi luptei contra corupţiei, a fost o decizie eminamente politică. Dar realmente ilogică. Fiindcă, fără excepţie, în toate rapoartele MCV instituţiile cheie în înfăptuirea actului de justiţie şi de combatere a corupţiei, nu le mai enumerăm, au fost sistematic evidenţiate pentru activitatea lor. Numai că şi la întocmirea menţionatelor rapoarte MCV a contat „aportul propriu”, ceea ce nu se mai spune, al cozilor de topor. Libera circulaţie între ţările membre ale Uniunii Europene a constituit unul din fundamentele construcţiei UE şi, în acelaşi timp, un vector al valorificării culturii vechiului continent. Odată cu votarea limitării imigraţiei (50,3% în Elveţia) s-a dezvoltat o idee periculoasă, conform căreia trebuie organizate referendumuri pentru adoptarea unor politici antiimigraţioniste, după modelul helvet, şi în alte ţări. Practic s-a deschis o cutie a Pandorei. Nu puţine partide antieuropene în alegerile europarlamentare vor avea ca mesaj precumpănitor tocmai acest lucru. Şi nu este vorba doar de Frontul Naţional al Marinei Le Pen, din Franţa, care nu conduce în toate sondajele de opinie, dar este devansat cu doar două procente de UMP (22%) şi deţine un avans de 4 procente în faţa socialiştilor, aflaţi la putere. Este doar un exemplu. Se va spune că problema Schengen a României nu mai este, de o vreme, a Comisiei Europene, a Parlamentului European, şi decizia aparţine statelor membre – deci este una politică – care ridică obiecţii. Aşa stau lucruri, dar „problema” a fost… a Comisiei Europene. Şi preşedintele ei, Jose Manuel Barroso, o putea tranşa, aşa cum putea, şi încă poate, „scoate din discuţie” raportul MCV, un anacronism din moment ce s-a vorbit de un sistem unic de monitorizare a tuturor statelor membre UE. Nu s-au spus prea multe lucruri despre conţinutul recentei întâlniri a preşedintelui CE, Jose Manuel Barroso, cu preşedintele român, Traian Băsescu, dar probabil că şi această chestiune, a amânării sine-die a accederii la Schengen, a fost acroşată. România, şi detaliul se cunoaşte, este un grănicer destoinic al UE, pe flancul său sudic, cu siguranţă mult mai de nădejde decât alte ţări. I s-a făcut o nedreptate imensă, redemonstrându-se că în UE unii sunt mai egali ca alţii. Iar România joacă rolul iepuraşului din întâmplarea cu ursul care a avut invitaţi toţi „prietenii” săi din pădurea liberă.