Sărbătoare de tradiție a podgorenilor, revigorată în anii din urmă, mai cu seamă de când Domeniul Coroanei – un brad al locului și al țării – primește recunoașteri internaționale pentru vinurile sale de excepție, Sfântul Trifon i-a readus împreună pe segărceni, sâmbătă, chiar dacă pe un ger năprasnic. Pe lângă slujba religioasă și stropirea viilor și livezilor cu agheasmă – cu credința că, astfel, vor avea rod bogat, ferite fiind tot anul de dăunători, de secetă și grindină –, localnicii s-au bucurat și de un program artistic. La invitația Primăriei și Consiliului Local Segarcea, instrumentiștii și soliștii Ansamblului Folcloric „Maria Tănase” au susținut la Casa de Cultură spectacolul intitulat… „Ține, Doamne, verde via!”. Li s-a alăturat Ansamblul de datini și obiceiuri „Segărceanca”, sărbătoarea continuând, apoi, în fiecare gospodărie. Căci nu e segărcean care să nu cultive viță-de-vie măcar pe un petic de pământ și să nu ciocnească un pahar de vin din producția proprie, mulțumindu-i Sfântului Trifon că i-a avut recolta în grijă.
Un teritoriu binecuvântat, aflat pe „paralela vinurilor de calitate”
Respectul pentru pământ, pentru vița-de-vie mai cu seamă, vine din vechime la Segarcea – teritoriu binecuvântat, aflat pe „paralela vinurilor de calitate”. Cultura este favorizată aici de condițiile climatice, plantațiile viticole aflându-se pe ultimele dealuri care se întind înainte de Dunăre, într-un amfiteatru format de fluviu, Carpați și Munții Balcani.
Aici, în acest spațiu „cu sol aspru și soare arzător, ca o îmbinare de înalt caracter uman și natură caldă, generoasă”, podgorenii duc, cu mândrie, tradiția mai departe. Aici, Domeniul Coroanei reușește să fie podgoria românească cea mai premiată la competițiile internaționale, buchetul soiurilor de struguri negri, fără a fi defavorizate însă cele albe, aducând un portofoliu impresionant de medalii din Europa, Asia și America.
Care e secretul podgorenilor din Segarcea?
Să fie secretul vinurilor cu caracter puternic ale Segarcei aceste condiții ideale de sol, precipitații și temperaturi? Să fie eforturile și pasiunea oamenilor, la care se adaugă și investițiile făcute? Sunt toate acestea, spun oamenii locului, dar nu numai: e și spiritul Sfântului Mucenic Trifon, pe care îl invocă spre a le proteja recoltele. În vechime, viticulturii și pomicultorii țineau post în această zi, cunoscută și ca Arezanul sau Gurbanul viilor.
„Podgorenii se duc la vie, taie coarde de viță în patru locuri, în formă de cruce, iar deasupra toarnă vin (pe coarda tăiată), pun sare și înfig o bucată de slănină și una de pâine, ca să sporească rodul. În alte părți se mătură coșul în ajunul lui Sf. Trifan, se ia această funingine, cu cea din ajunul Bobotezei și lui Sf. Vasile și se presară prin vie”, scria, la 1915, revista „Ion Creangă” – publicație de limbă literatură și artă populară apărută în Bârlad și coordonată de părintele etnografiei românești, Tudor Pamfile.
Între sărbătoare religioasă și tradiție populară
Tradițiile de suflet locale au fost reluate în același spirit al sărbătorilor din trecut. Ofrandele tradiționale, descântatul cu fum sau brâiele și cununile din corzi de viță s-au transformat demult în binecuvântarea preotului din parohie, care stropește cu agheasmă viile și cramele Segarcei, prin gestul său amintind că la întâi al lui Făurar – zi considerată îndeobște ca fiind Anul Nou Viticol –, în ajunul Întâmpinării Domnului (2 februarie), îl serbăm pe Sfântul Trifon, unul dintre primii martiri ai creștinătății. Născut în părțile Frigiei, în satul ce se numea Campsada, din părinți drept-credincioși, a primit harul de a face minuni și a tămădui toate bolile. În credința populară, e cunoscut ca cel ce păzește livezile de omizi și lăcuste, iar pe oameni, de nebunie.
«Despre Sf. Trifon spun că a păzit pe Fecioara Maria, când a ieșit cu pruncul Iisus la biserică, de câinii lui Sf. Petru (de iarnă), care, păscând vite, n-a băgat de seamă că aceștia au sărit la Fecioară s-o muște. Atunci, Fecioara Maria, drept mulțumită, a făcut pe Trifon stăpân peste lăcuste, viermi și alte gângănii, dându-i puterea de a le orândui să facă stricăciuni în holdele acelora care nu-l vor serba, iar lui Petru i-a zis: „Petru, câinii tăi să se facă lupi de azi înainte și să-ți mănânce întâi vitele tale”», nota folcloristul Th. D. Speranția. Și mai povestea acesta: „Odată au venit lăcustele. Toți oamenii din sat au făcut treabă – unii ducându-se să alunge lăcustele, iar alții în altă parte. Numai o babă n-a făcut nimic, ci a stat acasă și s-a rugat sfântului să-i ferească holdele. Când s-a observat, la toți făcuseră lăcustele stricăciuni mari, dar de holdele sale nu se atinseseră” (după Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului român”, Ed. „Paideia”, 2001).
Bun prilej de petrecere, cu degustări și muzică populară
Cu credința că le va avea recoltele în grijă, segărcenii l-au serbat și anul acesta. Dis-de-dimineață, rugăciunea Sfântului Mucenic Trifon a răsunat în biserici, unde s-au adunat femeile satului, aducând cu ele grăunţe de toate felurile, cu credinţa că, odată sfinţite şi apoi semănate, vor da rod bogat. La prânz, suflarea bărbătească a localității, în frunte cu primarul Nicolae Popa și însoțită de preoții Marin Anghel și Dumitru Patra, a pornit spre zona silozului, spre a face sfeștania viilor.
Sărbătoare cu caracter religios, dar și un bun prilej de petrecere, Trifonul segărcenilor a continuat cu un program de muzică și dansuri populare. Sugestiv intitulat „Ține, Doamne, verde via!”, spectacolul Ansamblului Folcloric „Maria Tănase” i-a adus în scenă, la Casa de Cultură din localitate, pe soliștii Lavinia Bîrsoghe, Liliana Popa, Marius Măgureanu, Cristian Bănățeanu și Ciri Mayer. Li s-a alăturat Ansamblul de datini și obiceiuri „Segărceanca”, petrecerea continuând, apoi, în fiecare gospodărie. Căci nu e segărcean care să nu cultive viță-de-vie măcar pe un petic de pământ și să nu ciocnească un pahar de vin din producția proprie, mulțumindu-i Sfântului Trifon că i-a avut recolta în grijă.
