Popeci Utilaj Greu este compania-brand pentru Craiova, care aproape că nu mai are nevoie de nici o prezentare. Este emblema a ceea ce numim industrie, este emblema unui profesionalism de excepție. Pentru ing. Constantin Popeci, cel care a salvat colosul industrial de astăzi de la un dezastru molipsitor, vorbesc lista partenerilor săi de afaceri, țările în care își exportă utilajele, recomandările și cererile pentru livrarea mărfii, planurile de afaceri pe care și le construiește, ca să nu mai vorbim de cifra de afaceri, una de domeniul câtorva zeci de milioane de euro. În termeni „prăfuiți”, tot ce a realizat, de-a lungul anilor ing. Constantin Popeci nu este altceva decât o replică la fatalismul îmbrățișat, cu atâta lejeritate, de nu puțini, când aducem în discuție destinul nefast al industriei doljene. Până la urmă, Popeci Utilaj Greu este o replică, mai mult decât convingătoare. Un specialist de excelentă calitate s-a dovedit, prin ceea ce se vede, un manager de calitate. Care niciodată, în nici o împrejurare, nu a vrut să renunțe, nu a acceptat că „autohtonii” nu au ce căuta în acest teritoriu al industriei grele. Într-un fel sau altul, ing. Constantin Popeci duce steagul falnicei industrii doljene de odinioară. Și întregul lui demers îndeamnă la reflectare. A fost mereu un temerar. Pe 22 decembrie 1989, a ieșit în fruntea muncitorilor de la fostul IUG, alăturându-se celorlalte coloane de protestanți. Nu visa în acea zi la privatizare. Altele erau idealurile sale, ca și ale altora. Inginerul Constantin Popeci, pentru că despre el vom vorbi în interviul de mai jos, nu este atât „un om norocos”, cât este un specialist destoinic, care aproape nu mai are nevoie de nici o descriere. Și dacă numele lui trebuie boldat este pentru că a oferit tuturor „un exemplu”. Peremptoriu. Locuri de muncă, salarii avantajoase, producție de calitate, contracte externe. Atât și nimic mai mult.
– Domnule Constantin Popeci, se încheie un an destul de greu din punct de vedere economic. De fapt, putem vorbi de o perioadă mai dificilă care durează de ceva timp şi nu numai în România. A resimţit compania Popeci Utilaj Greu această criză? Dacă da, cum aţi combătut-o?
– Să o luăm cu începutul. Ca să ajungem la momentul 2013, trebuie să pornim cu criza economică şi să spunem că, în timpul acesteia, poate am fost singurul care am avut curajul să fac investiţii foarte mari, pentru că bănuiam că trece această criză, că nu poate ţine o veşnicie. Și atunci vom avem nevoie de utilaje moderne ca să putem face export. Din 2010 şi până astăzi, la firmele pe care le conduc eu, am investit peste 30 de milioane de euro; asta înseamnă că, începând cu 2014, toate aceste utilaje vor fi în funcţiune şi toată producţia noastră va trebui să se dubleze la anul viitor. Nu a fost uşor, pentru că a fost perioadă de criză, băncile nu ne-au ajutat, chiar aş spune că băncile ne-au şi şantajat, la un moment dat, cu nişte condiţii oneroase. Chiar avem de gând să-i dăm în judecată, am plecat de la banca respectivă, pentru că au profitat de noi. Trebuia să obţinem nişte contracte finanţate de Uniunea Europeană şi atunci ne-au băgat nişte clauze abuzive, de genul că, dacă nu semnăm în ziua respectivă, pierdem cinci milioane de euro. Am făcut un calcul, pierdeam cinci milioane de euro sau pierdeam 500.000 de euro, din cauza unor condiţii dezavantajoase.
Colaborări cu firme de prestigiu
– Cu ce firme de prestigiu colaboraţi astăzi? Aveţi forţă de muncă suficientă pentru a onora toate contractele?
– A fost greu să ne descurcăm, dar astăzi suntem bucuroşi că perspectiva lui 2014 este una frumoasă. În această perioadă, am atras câteva firme de prestigiu în activitatea noastră, cum ar fi „Thyssen Krupp”, „Rolls-Royce” şi „General Electric”. Asta ne arată că suntem o firmă care, în viitor, vom avea foarte mult de lucru şi, de aceea, facem şi angajări. Marţea şi miercurea facem selecţia oamenilor. De exemplu, chiar astăzi (n.r. – vineri, 20 decembrie) au venit 25 de oameni şi îi luăm pentru că avem de lucru. În ultimele luni, am angajat vreo 50 de oameni, dar trebuie să ajungem la vreo 200. Practic, trebuie să depăşim 1.000 de angajaţi. Când am venit aici, am găsit vreo 480 de salariaţi.
– Care este reţeta succesului, cum a devenit SC Popeci Utilaj Greu un brand recunoscut în toată lumea?
– În primul rând, prin calitate şi cuvânt. Iar lucrurile acestea se pot obţine numai cu o echipă pregătită. Noi nu putem să mergem şi să facem lucruri de foarte bună calitate dacă nu suntem o echipă, indiferent de ce dispoziţie aş da eu. Orice aş gândi eu nu aş putea face nimic fără echipă… Nu e nici o lună de când am făcut o rotaţie, pentru a putea să ne împrospătăm ideile. Deci, până la urmă, echipa ne va da calitate şi termene. Poate că am vrea să facem utilaje cu preţuri mai mari, dar suntem pe o piaţă mondială în care preţurile se cunosc. Și atunci ar trebui să ne străduim, să ne încadrăm şi oamenii să facă lucruri frumoase şi am avut grijă de ei. Cred că din 2008 – an considerat bun – şi până astăzi, noi, practic, am dublat salariile. Chiar luna aceasta am avut măriri foarte mari. De ce? Trebuie să le dăm oamenilor, pentru ca şi ei să fie conştienţi că trebuie să lucreze mai mult, trebuie să lucreze mai bine, să fie atenţi la calitate. Dar asta nu înseamnă că am rezolvat toate lucrurile. Le vom rezolva pe parcurs. Dar ceea ce este foarte bine este că suntem recunoscuţi pe plan mondial ca unele din cele mai bune echipe. Aşa cum ne place nouă să spunem, „nu lucrăm cel mai bine din lume, dar nici alţii ca noi…”.
„Nu am uitat de dezvoltarea cercetării”
– Cât de importante sunt astăzi fondurile europene pentru dezvoltarea unei firme? Cum a privit compania Popeci Utilaj Greu această oportunitate?
– Sunt foarte importante fondurile europene. Este adevărat că puteau să vină mai devreme. Am depus, în 2008, cel mai mare proiect al nostru. S-a aprobat în 2010, după doi de ani, dar în trei ani de zile l-am implementat şi asta înseamnă foarte mult pentru noi. Aşadar, avem investiţii cu fonduri europene în producţie, la Craiova şi la Rovinari. În turism, la Padea şi la Rânca, în diferite alte sectoare cum ar fi inovare-cercetare, de acum înainte vorbim de dezvoltarea cercetării. Scopul nostru este să lucrăm după proiectele noastre şi nu după ale altora. Astăzi, noi lucrăm cam 35% după proiectele noastre şi vrem ca, în patru-cinci ani să ajungem la 80-85%, să fie numai proiectele şi gândirea noastră pentru că noi aducem foarte multă plus-valoare. Sunt firme care lucrează cu 75% cheltuieli materiale, ori, la noi, cheltuielile materiale reprezintă maximum 35%. Ceea ce înseamnă că de la 35% la 100% este plus-valoarea. Aceasta se obţine prin activitatea noastră de cercetare, prin oamenii noştri de aici, prin ceea ce cumpărăm noi din această zonă, baza materială reprezentând 90% din ţară şi doar 10% din import. Practic, noi dăm de lucru şi la alţii.
– Mai exact, care este valoarea fondurilor europene accesate de compania dumneavoastră?
– Fondurile europene au fost în proporție de 50%, adică în jur de 12 milioane de euro de la Uniunea Europeană, restul fiind finanţarea noastră. Am primit, la unele proiecte, 50% finanţare de la UE, iar la altele – doar 30%. Dar aceste investiţii ne-au făcut să ne situăm astăzi în top şi să fim cea mai mare unitate de prelucrări şi montaj din Europa. Dacă până acum aveam 13 maşini cu comandă numerică învechită, din anii 1975-1985, astăzi avem 44 de maşini care au comenzi mari – şi sunt din 2012-2013. Iar cea mai uşoară cântăreşte 150 de tone şi cea mai mare – 1.000 de tone. Sunt nişte coloşi, care ne fac ca astăzi să fim cei mai buni.
– Ştiu că există o preocupare îndeosebi vizavi de forţa de muncă. De unde vă luaţi specialiştii?
– Avem o strategie în această direcţie. Am dori să lucrăm împreună cu alte firme din Craiova, cum ar fi Cummins, Ford, Kirchhoff şi altele. Să ajutăm liceul nostru de aici ca să scoată personal pregătit pentru noi, dar, în acelaşi timp, să le creăm şi condiţii mai bune de muncă. Noi acum suntem în faza de a adopta un liceu, pentru că vor fi cinci licee din ţară care vor fi adoptate. Dar, în general, luăm sudori, lăcătuşi, electricieni de la „Electroputere” sau de la alte firme, unde sau fost disponibilizaţi oamenii şi sunt deja pregătiţi. Când este vorba de prelucrători prin aşchiere, pe maşinile cu comenzi numerice mari, aici ne pregătim noi oamenii. Iniţial, am dat câte 70-80 de burse, i-am ţinut câte patru ani cu burse şi, totuși, au plecat, găsind diverse pretexte. De exemplu, mă anunţau că au intrat la facultate. La facultate se intră pe bază de dosar, iar eu nu pot să-i spun lui nu te duce la facultate. Și directorul meu, când am vrut să mă duc la facultate – eu fiind strungar –, mi-a spus că nu mă lasă. Și am suferit foarte mult, plecând prin demisie. Atunci eu nu pot să uit ce-am păţit și îi las.
„Dăm burse pentru studenții noștri”
– Să înţeleg că acum aţi schimbat metoda?
– Acum am schimbat metoda, da. Dăm burse pentru studenţi, îi formăm, iar ei sunt serioşi şi rămân la noi. Pe oamenii care vor să înveţe meserie îi luăm la noi, îi instruim vreo doi-trei ani. Nu este o treabă uşoară, pentru că sunt costuri, dar când lucrezi pe o maşină care costă peste 8 milioane de euro şi ai o piesă de 1 milion de euro pe ea şi poţi să o greşeşti.. .Normal că oamenii sunt sceptici să lucreze pe o astfel de maşină, dar atunci când o faci ai o leafă mai mare ca a unui inginer, iar ei sunt, de fapt, tehnicieni. Pentru că noi îi angajăm ca tehnicieni, nu ca operatori.
– S-a discutat foarte multe despre vizita oamenilor de afaceri chinezi la Bucureşti. Pe viitor vă gândiţi să abordaţi şi această piaţă?
– Noi avem o experienţă foarte frumoasă cu China. Sau interesantă. Prin 2009, a plecat producţia noastră de caterpillar în China. În 2010, au venit din China şi au spus că se întorc pentru că nu se face calitate şi au dorit să producă la noi. Și am început să producem aici. Dar, de un an de zile, China a oprit livrările, nu ne-a mai cerut. După ce s-a semnat protocolul la Bucureşti, de a doua zi a început să dea drumul la comenzi. E coincidenţă? Nu știu… N-a avut voie să ne dea până acum, iar acum aproape că ne dau săptămânal comenzi. Aşadar, în China livrăm şi s-a redeschis această poartă care ni se închisese în urmă cu un an şi stăteam cu piesele pe stoc. Acum ni se cer foarte multe şi pentru cartepillar. Ei au o fabrică de montaj acolo. Prima dată au fost reticenţi, spuneau că au defecte, dar se vedea clar că nu doreau să ne mai cumpere nimic. Cum s-a semnat acest protocol, a doua zi am primit o comandă, săptămâna trecută o altă comandă pe care trebuie să o onorăm anul viitor. Aşa că nu cred că este chiar o coincidenţă. A fost de bun augur această întâlnire care s-a desfăşurat la Bucureşti, pentru că s-a zis „liber”. În China există un singur partid, el hotărăşte singur. Am mai livrat şi maşini unelte grele în China şi sperăm să dezvoltăm piaţa. Noi acum livrăm foarte mult în Europa, America, Egipt. Chiar în urmă cu două săptămâni am avut o delegaţie de oameni de afaceri din Egipt, alta din Irak. Iar dacă se dă drumul şi la piaţa din Irak, va fi o piaţă unde nu s-a mai investit demult, adică nu s-au mai trimis demult acolo utilaje. Mai vrem să abordăm şi alte pieţe din afara Uniunii Europene, cum ar fi Rusia.
– Din punctul de vedere al creşterii economice, cum vedeţi anul care vine? Credeți că vor fi surprize? Se va resimţi ceva şi în buzunarul românului de rând?
– Eu spun că în 2014 creşterea economică va fi mult mai mare decât au prevăzut-o ai noştri, pentru că foarte multe companii s-au modernizat cu fonduri de la Uniunea Europeană. S-au semnat marile contracte în 2010, iar în 2013 abia s-au terminat. De acum încolo, străinii vor vedea că sunt dotări şi cred că industria prelucrătoare va avea un aport mai mare sau unul mai mare decât era prevăzut. Eu văd că acum nouă ne vin comenzi foarte mari. Societăţile care se modernizează sunt foarte multe. Am avut mai multe discuţii despre fondurile europene şi chiar l-am interpelat pe domnul ministru Teodorovici privind fondurile europene. Pentru că s-a întâmplat un fenomen: aceste fonduri europene trebuie să le iei și să modernizezi maşinile sau să cumperi maşini noi prin licitaţii publice. Bineînţeles că au câştigat anumite firme care nu au reuşit să-şi termine la timp produsul acela. Uniunea Europeană, când a văzut că România nu a cheltuit banii, a spus că ne amână cu contractele pentru cheltuirea banilor timp de încă trei ani. Şi i-am spus: „Domnule, atunci daţi şi dumneavoastră un ordin, prelungiţi cu numai trei luni, şase luni sau cu un an”. Și atunci ministrul Vosganian a dat un ordin, în sensul că, dacă nu s-a realizat un produs, dar nu din vina celui care dirija fondurile, ci din vina celui care a câştigat licitaţia, să se poată prelungi cu maximum un an de zile. O juristă de la Ministerul Economiei a spus că nu se poate şi atunci am avut o întâlnire cu Teodorovici. I-am explicat care e treaba şi a spus că va da ordin.
– Dar se pare că lucrurile nu sunt clare nici după această întâlnire. Am înţeles că aţi dat ministerul în judecată…
– Da, aşa este. Am dat în judecată ministerul pentru că trebuie să respecte ordinul. Pentru că ei spun că s-a terminat contractul. Un contract are perioada de implementare trei ani şi perioada de monitorizare de cinci ani, deci durează opt ani. Pentru că ei vor să vadă cum se cheltuiesc banii ăştia, să vadă ce rezultat obţii. Deci, nu este încheiat contractul în momentul în care iei banii. Trebuie să se prelungească, aşadar, perioada de implementare şi sunt foarte multe firme în această situaţie. A venit şi legea care se spune că poţi să ceri insolvenţa. Și când au văzut că trebuie să-mi dea un milion de euro înapoi, s-a declarat în insolvenţă. Eu cheltuiesc un milion de euro pentru produsul ăla, Uniunea Europeană îmi dă un milion de euro şi creez şi 20 de locuri de muncă. Nu este păcat să nu luăm banii de acolo şi eu să nu investesc un milion de euro? Practic, ţara pierde două milioane de euro dintr-un foc pentru că o doamnă de la Oficiul Juridic de la minister nu înţelege prea multe lucruri. Dar, aşa cum v-am spus eu, cred că industria va aduce un plus mare în PIB-ul României. Sper să se înceapă și autostrada Craiova-Piteşti, care va însemna aport la bugetul statului, pentru că se vor încasa taxe, impozite etc.
„Cea mai bună relaxare este cea care va rezulta din reducerea TVA”
– În ce măsură se vor regăsi aceste beneficii şi în viaţa de zi cu zi a românului?
– Este adevărat că românii, în general, sunt pesimişti. Ei văd partea goală a paharului. Mulţi nu au curajul să creadă că poate să fie şi mai bine. Eu am intrat în afaceri şi le-am spus prietenilor mei: „Intraţi şi voi în afaceri!”. Unii au demarat, dar foarte greu, pentru că, din start, spuneau că este greu, că nu ştiu cum să facă, că nu au bani. Și le-am spus că eu am pornit la drum fără bani. Nu am avut un leu în buzunar şi am reuşit. Oamenii vor primi salarii mai mari când se va reduce şomajul. Eu le-am dat salarii mai mari în ideea că trebuie să-mi facă producție de calitate şi am mult de lucru. În plus, lucrăm la nivel european. Sunt sectoare în care am crescut salariile cu 45%, începând cu 1 noiembrie. Sunt sectoare în care am crescut cu 25%. Cel mai puţin am crescut salariile la cei indirect productivi, cu 15%. În afară de asta, ei pot să-şi facă norma ca să câştige mai mult. Prin 2009, discutam cu un operator, la tenis, şi mi-a spus: „Șefu’, începusem şi noi să o ducem bine, o scoteam şi eu pe soţia mea o dată, de două ori pe săptămâna la restaurant… Acum a venit criza şi nu mai îmi permit”. După câţiva ani, adică zilele trecute, m-am reîntâlnit cu tânărul şi mi-a spus: „Șefu’, am început să-mi scot şi eu, din nou, soţia la restaurant, cum o făceam pe timpuri…”. Deci începe să câştige bani şi aici. Bun, nu avem banii celor din vest, pentru că nu avem nici productivitatea de acolo. Pentru România, în faza asta, eu zic că avem niște salarii bune. Sper ca şi alţii să mărească salariile. Va fi o concurenţă şi, ca să nu vină la mine, va trebui să-i plătească mai bine. Acum e o perioadă de acumulare şi pentru Guvern, care vrea taxe, vrea multe. Să sperăm că va veni şi o perioadă în care se va relaxa. Și cea mai bună relaxare este cea care va rezulta din reducerea TVA, pentru că atunci se va cunoaşte în buzunarul fiecăruia. Dacă plăteşti cu 24 % în plus, o pătrime din preţul pe care-l dai e puţin cam mult. Soluţia primă este creşterea salariilor şi, apoi, scăderea TVA. Noi am dat angajaţilor şi câteva facilităţi. De exemplu, îi trimitem pe angajaţi în Grecia, pe banii firmei. Am luat mulţi angajaţi de la Balş, pentru că acolo au avut loc multe disponibilizări. Am cumpărat un microbuz şi le asigurăm astfel transportul. Ne preocupă oamenii, pentru că cu ei lucrăm. Eu am fost strungar, ştiu ce înseamnă să fii strungar şi mă pun în locul lor. Îmi aduc aminte că nu dormeam noaptea şi îmi făceam calculele cum să-mi scot şi eu salariul…
„Mi-aş dori ca Fordul să nu plece”
– Unde îşi va petrece omul de afaceri Constantin Popeci sărbătorile de iarnă?
– Sărbătorile de iarnă mi le voi petrece alături de familia mea, cu nepoţii, cu fiul şi cu nora mea la Poiana Braşov. Avem un apartament acolo şi vom face schi, ne vom duce la săniuş, la o ţuică fiartă, ca tot românul… Şi sunt foarte bucuros că suntem cu toţii acolo. Avem şi alţi prieteni care au acolo o locuinţă şi, desigur, ne vom vedea când la unii, când la alţii. Revelionul îl facem tot în familie, nu la restaurant. Chiar zilele acestea ne vom face aprovizionarea cu tot ceea ce trebuie să luăm acolo…
– Ce le uraţi angajaţilor dumneavoastră, dar craiovenilor, acum, la final de an?
– Pentru angajaţii mei am acel gând pe care-l spun mereu: „Ajutaţi-mă ca să o duceţi mai bine”. Pentru craioveni mi-aş dori ca Fordul să nu plece, ca Fordul să se dezvolte, să facă o nouă maşină. Electroputere să se dezvolte, chiar și mall-ul acesta, ca să aibă oamenii locuri de muncă, ca oamenii să aibă curajul să ia fonduri europene, să facă multe întreprinderi şi microîntreprinderi. Mai ales că, în anii următori, se vor da multe fonduri pentru SPA-uri, pentru distracţii şi acolo se pot angaja foarte mulţi tineri. Ori tinerii au nevoie de locuri de muncă. Le urez tuturor la mulţi ani şi mulţi bani!
Interviu realizat de MARGA BULUGEAN și LAURA MOŢÎRLICHE