La aproape 155 de ani de la premiera absolută, care a avut loc la Teatro Apollo din Roma (pe 17 februarie 1859), și în anul în care întreaga lume celebrează 200 de ani de la nașterea celui care a compus-o, opera „Bal mascat” de Giuseppe Verdi este readusă în faţa publicului craiovean. Spectacolul – în regia artistică a lui Emil Strugaru (Cluj-Napoca), cu costume și decoruri realizate de artistul Lucian Irimescu – va fi prezentat mâine, 24 octombrie, ora 19.00, pe scena Teatrului Liric „Elena Teodorini”. Conducerea muzicală îi aparține dirijorului italian Francesco Ommassini, iar din distribuție face parte și tenorul Cristian Mogoșan, solist al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca și una dintre vocile importante ale României de azi. Reprezentația cu „Bal mascat” face parte din programul celei de-a XIII-a ediții a Festivalului Internațional „Elena Teodorini” (10 octombrie – 14 noiembrie), dedicat bicentenarului nașterii lui Giuseppe Verdi și care mai cuprinde operele „Otello”, „Trubadurul” și „Nabucco”.
În italiană, în original, „Un ballo in maschera”, compusă pe un libret de Antonio Somma, după piesa „Gustav III”, de Eugene Scribe, opera „Bal mascat” îi aduce în scenă, alături de Corul, Orchestra și Ansamblul de balet ale Teatrului Liric „Elena Teodorini”, pe artiştii Cristian Mogoșan – Cluj-Napoca (în rolul Riccardo), Ioan Cherata (Renato), Renata Vari (Amelia), Georgeta Grigore – București (Ulrica), Diana Țugui (Oscar), Sorin Drăniceanu (Samuel), Dan Popescu – Brașov (Tom), Mircea Tudora (Silvano) și Ion Sandu Filip (Judecătorul).
Opera – a cărei acţiune se petrece la Boston, la începutul anilor 1700 – este inspirată de asasinarea regelui Gustav III al Suediei, din 1792, dar este lipsită de acurateţe istorică. Sursa inspiraţiei însăşi era o prezentare romanţată a evenimentelor, respectiv în perioada compunerii operei cenzura guvernului i-a impus lui Verdi să efectueze schimbări în desfăşurarea acţiunii din cauza sensibilităţii politice a subiectului şi/sau a sugestiilor de natură anarhică.
În 1833, dramaturgul francez Eugene Scribe a descris evenimentele care au dus la asasinarea regelui Gustav al III-lea în piesa omonimă, „Gustav III”. Singurele lucruri reale pe care Scribe le-a păstrat au fost câteva nume istorice implicate, conspiraţia în sine şi asasinarea de la balul mascat. Caracterizările, personajele, povestea romantică, ghicirea viitorului, trădarea prieteniei etc. sunt rezultate ale ficţiunii autorului francez.
Deşi opera lui Verdi s-a bazat pe piesa lui Scribe şi nu pe faptele istorice, cenzura regală a avut un cuvânt de spus. De aceea acţiunea se va desfăşura în Lumea Nouă, la Boston, în loc de Europa, perioada va fi vag sugerată ca fiind cea a începutului anilor 1700, deci cea a Americii de Nord coloniale britanice, rangul personajului asasinat va fi coborât de la cel de monarh la cel de guvernator colonial, iar personajul în sine va fi nimeni altul decât Riccardo (Richard), Contele (ori Earl) de Warwick.
În ciuda finalului său tragic, opera „Un ballo in maschera” are multe momente reuşite de combinare armonioasă a sublimului şi ironiei, o imixtiune de tragism şi comedie care i-a făcut pe mulţi critici de muzică de operă să o eticheteze ca „shakespeariană”.
Francesco Ommassini s-a născut la Veneţia, unde şi-a desăvârşit studiile muzicale de vioară şi compoziţie, obţinând la absolvenţă calificative merituoase şi aprecieri maxime. După ce s-a perfecţionat în cele mai importante academii internaţionale („Hochschule” din Viena, „Accademia Chigiana” din Siena, Şcoala de Muzică din Fiesole), s-a lansat într-o strălucită carieră concertistică, ce l-a adus în componenţa ansamblului „I Solisti Veneti” şi în cele mai prestigioase săli de concert şi festivaluri internaţionale. Din 1996 este şeful partidei de vioara a doua a Orchestrei Fundaţiei Arenelor din Verona. Faptul că face parte dintr-unul dintre cele mai importante teatre lirice ale lumii, precum şi contactul permanent şi colaborarea cu dirijori renumiţi ai timpurilor noastre i-au stimulat dorinţa de a aprofunda studiul dirijatului de orchestră. Esenţială a fost întâlnirea cu Donato Renzetti, cu care s-a perfecţionat, obţinându-şi diploma la „Accademia Musicale Pescarese” și debutând în acest domeniu în anul 2009.
Dirijorul Francesco Ommassini: «Pentru un dirijor de orchestră care se pregătește să execute o operă de Verdi este fundamental să găsească „nuanța” proprie acelei lucrări. Acest cuvânt, folosit de Verdi însuși, definește tenta, culoarea predominantă a operei, care e deja clară în preludiu sau în uvertură. În „Bal mascat”, totul se complică, deoarece avem mai multe „nuanțe” pentru amestecul elementelor. Fragmentele tragice alternează cu cele umoristice, iar uneori se întrepătrund, creând destule dificultăți interpretului. Pentru a exemplifica, voi menționa actul al II-lea – centrul dramei – unde alternează patru numere (arie, duet, terțet, cvartet), cu o intensificare a tensiunii dramatice care, în loc să conducă spre un clasic Largo concertato di stupore, ajunge la un anticlimax al caracterului grotesc. În timp ce Renato se gândește furios la trădarea prietenului său, iar Amelia este disperată, Sam, Tom și conspiratorii îl șicanează cu înverșunare cu o melodie comico-sarcastică, ce creează un contrast violent cu cântul celor doi protagoniști. Am făcut această scurtă analiză pentru a-i sugera auditorului dificultățile unei interpretări care pune în evidență cele două aspecte ale operei și dorindu-mi, desigur, ca dirijor… să reușesc!».
