Când pierzi controlul asupra… cantinei. Şi alte avantaje

Şcoala doljeană, în general, şi cea craioveană, în special, au destule probleme, nu toate uşor rezolvabile. BAC-ul din acest an, ca şi cel de anul trecut, a fost doar o hârtie de turnesol, insuficient de edificatoare. A spus totuşi ceva. Multe din neajunsuri, începând cu superficialitatea monstruoasă şi lipsa de vocaţie a unora dintre dascăli, dar şi dintre manageri, numiţi pe criterii politice, nu au leac imediat. Se invocă, pe bună dreptate, salarizarea, deloc motivantă. Dar atât. Şi este o iluzie a spera în revirimente, acolo unde aşa ceva, nici măcar declarativ, nu constituie o ţintă imperativă. Dar unde proliferează indisciplina crasă, pe fondul căreia abaterile elevilor de la norme de conduită, regulamente şi acte normative în vigoare, atentează literalmente asupra procesului educaţional, unde se muşamalizează derapaje nepermise, în zona moralităţii, acolo neîndoielnic trebuie tăiat în carne vie, cum se spune, fără explicaţii savante. Şi pentru a nu ne mai lungi într-o pledoarie ieftină, pseudo-moralizatoare, să readucem în discuţie ce s-a întâmplat în luna martie a acestui an, la Liceul Teoretic „Henri Coandă” din Craiova. Motiv pentru care, prin decizia Consiliului de Administraţie al ISJ Dolj, s-a dispus încetarea de îndată a detaşării în funcţiile de conducere deţinute de cadrele didactice Mihai Dragu şi Marius Tiţa. Comunicatul ISJ Dolj, elaborat în urma şedinţei din 27 martie a.c., menţiona succint că decizia „a fost luată pentru restabilirea climatului de linişte, propice derulării în bune condiţii a procesului instructiv-educativ şi pentru refacerea imaginii şcolii, la nivelul întregii comunităţi”. Dincolo de eliptica formulare, alte detalii comunicatul nu adăuga. Referirea viza însă faptele a trei elevi din cadrul liceului, autori ai unor partide de sex, filmate şi distribuite apoi pe Internet. Toată povestea, în felul ei descumpănitoare, se derulase în incinta Liceului „Henry Coandă”. Nu a şocat, nu a lăsat perplex, nu a uluit tandemul, consacrat ca DJ, Mihai Dragu-Marius Tiţa, aflat la conducerea şcolii. Într-o declaraţie de presă, directorul Mihai Dragu, deloc afectat, a şi recitat din creaţia proprie, câteva aproximări despre disciplina şcolară, pe care el însuşi o deteriorase şi ultragiase prin propriul comportament dezordonat, deloc circumscris rigorii desăvârşite. Sub pretextul confecţionat „al apropierii” de elevi. Cine trebuia sancţionat pentru faptele reprobabile derulate, promovarea obscenităţii prin Internet constituind aşa ceva? Conducerea ISJ Dolj? Primarul Craiovei? Care, fireşte, probabil după mediatizarea întâmplării, au înştiinţat ministerul de resort sau li s-a cerut să ia măsurile de rigoare. Are mai mică importanţă sensul circulării informării. Despre ce discutăm? S-au trecut în uitare faptele anacronice din incinta liceului, la inaugurarea anului şcolar 2009-2010, când demiterea celor doi directori menţionaţi, e adevărat insuficient preparată, a generat, prin mobilizarea pe reţelele de socializare, o manifestare golănească din partea unor absolvenţi, dar şi a unora dintre elevi, adepţi ai formulelor protestatare. Erau „iubiţi”, nu-i aşa, DJ-ii de la Liceul Teoretic „Henri Coandă”? Existau şi motive. Fiindcă, de pildă, este suspectă „căderea” de aproape 30 de procente, în rândul absolvenţilor de BAC, după introducerea camerelor de filmare în sălile de examen. Merită reflectat la acest detaliu. O unitate şcolară liceală nu este perimetrul ideal pentru cârdăşii neverosimile, anacronice, între cadre didactice şi elevi, în dorinţa dinamitării prejudecăţilor. Este cu totul altceva: şi anume, perimetrul formativ propice instrucţiei şcolare în regim de rigoare fără rabat. Inutilă pledoarie, fiindcă resuscitarea, în aceste zile, a demiterii „abuzive” a tandemului Dragu-Tiţa, derivă de la altceva, mult mai concret: pierderea controlului asupra cantinei şi a altor avantaje. La cantina liceului nu se servea doar ceva frugal, la preţuri modice sau inexistente epuizaţilor de efort intelectual din conducerea şcolii. Aici se organizau evenimente de tot felul, de la botezuri, cununii, tăieri de moţ, onomastici până la nunţi. Şi nimeni nu a vrut „să se coboare” atât de jos pentru a controla, vreodată, circuitul unor fonduri băneşti. Deloc simbolice.