O vizită pentru… scuze

Toată presa franceză de ieri, fără excepţie, a alocat spaţii generoase prezenţei preşedintelui Germaniei, Joachim Gauck, în vârstă de 74 de ani, la Oradur-sur-Glane, oraşul-martir unde s-au petrecut nesăbuite atrocităţi naziste la 10 iunie 1944. Nu mai puţin de 642 persoane, din care 205 copii, au fost ucise de o unitate a diviziei „Das Reich”, venită de pe frontul Normandiei. Au fost momente de-a dreptul apăsătoare, menite să pună în încurcătură întreg protocolul stabilit. Joachim Gauck şi Francois Hollande, însoţiţi de soţiile lor, au traversat inclusiv câmpul rece unde populaţia fusese strânsă înaintea execuţiei metodice. Ce să declari într-un asemenea context? Şi totuşi, cei doi şefi de stat au scos-o mulţumitor la capăt. Dacă se poate spune aşa. „Este, pentru mine, punctul culminant al unei vizite de stat «de dimensiuni istorice» în Franţa”, a declarat preşedintele german în cursul unei conferinţe de presă ţinute în compania omologului francez. Discursurile celor doi şefi de stat la Centrul pentru memorie, inaugurat în august 1999, în apropierea riunelor unui monument istoric ce data din 1946, au fost încărcate de emoţie. Mai ales că prevăzute erau şi întâlniri cu familiile victimelor şi doi supravieţuitori ai masacrului. „Eu nu voi nega starea mea de spirit, nu voi ezita, în deplină conştizare politică, a spune că Germania, pe care am onoarea să o reprezint, este o Germanie diferită de cea care încă bântuie amintirile”, s-a confesat Joachim Gauck în faţa presei. „Aţi vrut să fiu lângă dumneavoastră la Oradur pentru a reaminti că Germania este o altă Germanie, nu cea care a comis atrocităţile”, a mai spus preşedintele Gauck, adresându-se omologului francez, adăugând că a acceptat invitaţia cu un amestec de umilinţă şi recunoştinţă. Masacrul de la Oradur-sur-Glane conservă o conotaţie simbolică puternică a barbariei naziste în memoria colectivă franceză. Şi nu e deloc uşor să surmontezi, prin vorbe oricât de meşteşugite, oricât de sincere, un zăcământ de durere care încă dăinuie la nivelul unei comunităţi. S-a considerat că deplasarea lui Gauck, preocupat în ţara sa de „importanţa unei memorii a reconcilierii”, constituie un moment emoţional important în relaţiile franco-germane, iar alăturarea sa actualului preşedinte al Franţei, se alătură imaginii „ţinerii de mâini”, în 1984, la Duaumont, lângă Verdun, a lui Francois Mitterrand şi Helmut Kohl, unde au avut loc cele mai teribile lupte în primul război mondial. Mulţumindu-i invitatului său pentru tăria de caracter de a vizita Oradur-ul, „vizită simbol, simbolul unei istorii, al unui trecut privit în faţă, al unui adevăr care trebuie spus, pronunţat, proclamat, recunoscut”, în prezenţa familiilor celor ucişi şi a supravieţuitorilor, Francois Hollande a mai evocat doar atât: „Suntem obligaţi de-a merge, cunoscând trecutul, în pregătirea curajoasă a viitorului”. Personalitate de prestigiu în ţara sa, preşedintele german este cel care, după reunificare, între 1990 şi 2000, a condus agenţia responsabilă cu arhivele STASI, ale fostei poliţii politice din RDG. După învestirea ca preşedinte, a vizitat mai multe situri ale masacrelor naziste, în octombrie 2010 deplasându-se la Lidice, lângă Praga, iar în martie 2013 la Toscana, cerând iertare pentru păcatele Germaniei hitleriste. Vizita a survenit în apropierea aniversării a 70 de ani de la eliberarea Europei de jugul nazist şi a centenarului de la primul război mondial (1914-1918). La o vârstă înaintată, Joachim Gauck a probat o tărie de oţel şi o înţelepciune uimitoare, reţinute de presa franceză.