Tabăra Folk de la Calafat: Asta-i muzica ce-mi place!

0
480


Doar Dunărea a reușit, zilele acestea, să mai aducă o pală de răcoare peste Calafatul toropit de căldură… Motiv pentru care și invitații celei de-a XVI-a ediții a Taberei Naționale de Muzică Folk (cu participare internațională, din Bulgaria și Serbia) s-au retras spre malul apei, urmați de sute de iubitori ai sonorităților poetice create de vocile și chitarele lor. Pe scena amplasată în port au urcat, în week-endul trecut, folkiști din toate generațiile, uniți de sloganul „Asta-i muzica ce-mi place!”, alți cunoscuți interpreți fiind așteptați cu recitaluri zilele acestea: Mircea Vintilă, Nicu Alifantis, Mircea Baniciu, Ducu Bertzi, Emeric Imre, Andrei Păunescu ș.a. „Am invitat aici toată mișcarea folkului românesc, cea autentică”, spune inițiatorul și coordonatorul proiectului, Dan Vană, el însuși un apreciat folkist, cu bucuria că, an de an atmosfera Taberei de la Calafat rămâne una frumoasă, dincolo de probleme inerente, de la neajunsuri financiare la… crâncena „confruntare” cu țânțarii!

Mișcarea folkului românesc s-a mutat pe malul Dunării

Cristian Buică

Încă din 1996 Calafatul este loc de întâlnire, în prag de Gustar, al folkiștilor din toată țara. Au „campat” la început, dar și mai apoi, în corturi, chiar pe malul Dunării, petrecând noapte de noapte în acorduri de chitară, în jurul focului de tabără… În timp, numărul lor a devenit din ce în ce mai mare, la Calafat mutându-se mai toată mișcarea folkului românesc. Câțiva dintre ei, precum Cristian Buică, n-au „ratat” prea multe ediții și cu cât anii au trecut, cu atât atașamentul pentru acest loc „altfel” a devenit mai puternic.

„Eu cred că, de-am lungul timpului – pentru că am ajuns, iată, la a XVI-a ediție – s-a creat un fel de legătură invizibilă între practicanții aceluiași gen muzical, între colegii de breaslă. Aici, artiștii nu așteaptă contracte și bani în cont, ci, din contră, de multe ori vin pe banii lor. Stau atât cât vor, se întâlnesc cu colegii, discută, se simt bine… E un fel de vacanță. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple a trebuit să treacă 16 ani. A trebuit să o luăm de la zero și să-i convingem pe poeții cu chitară că la Calafat este locul în care ei se pot aduna, pot să facă planuri de viitor, să schimbe impresii fără să aibă stresul trenului care îi așteaptă a doua zi să-i ducă spre un alt concert… Îmi povestea Cristian Buică despre poetul George Stanca: el știe din luna mai că pe 1 august trebuie să vină la Calafat și orice alt contract care i se propune în această perioadă e refuzat. A fost greu să ajungem aici, dar iată-ne!”, spune, cu bucurie, dar și cu un strop de mândrie, Dan Vană, „sufletul” Taberei Naționale de Muzică Folk.

Sâmbătă – acorduri de chitară și aplauze până după miezul nopții

Peste 50 de artiști, cărora li se alătură numeroase grupuri folk, țin afișul ediției din acest an a Taberei organizate în perioada 1-8 august în Portul Calafat. Pe mulți dintre ei publicul a avut ocazia să-i asculte și să-i aplaude în serile precedente, alții sunt așteptați zilele acestea. „Noi am invitat toată mișcarea folkului românesc, cea autentică, să vină în această Tabără. Unii au ajuns deja, alții sunt așteptați. Cu mici excepții, patru-cinci nume, se vor afla aici toți reprezentanții de seamă ai poeziei cântate din România, dar și din Bulgaria și din Serbia”, mai spune Dan Vană.

Seara folk de sâmbătă s-a transformat, curând, în… noapte, concertul deschis de Stefan Gheraksiev și Grupul „Denvar”, veniți din Plovdiv, Bulgaria, cărora li s-a alăturat Sorin Minghiat, prelungindu-se până după ora 1.00. „Unii cântă, alții beau, / Alții aruncă zarurile, / Peste veacuri obosit / Timpul s-a oprit” și „Fără finanțe / Bem pe chitanțe” a fredonat Cristian Buică. „Viața va merge-nainte / Dar era mai frumoasă cu ea…” a adăugat, mai… melancolic, Florin Tomici, ale cărui momente poetice, împreună cu cele două fiice ale sale, au fost îndelung aplaudate. O prezență tonică a fost Cristian Corcioveanu: „Hai și tu, my friend / La o bere second hand / (…) Te aștept, my friend / La o viață first hand”, a lansat acesta „provocare” audienței. Eugen Avram cu al său „Om bun”, Florentin Budea și, în fine, Dan Vană, întrebând poetic „Cine-a mai văzut / Stea adusă de vânt”, au urcat pe scenă în cea de-a treia zi a Taberei Folk de la Calafat.

Programul continuă cu alte patru seri de recitaluri și lansări de albume

Dar nu numai recitaluri cuprinde amplul program al evenimentului. În Sala „Marin Sorescu” a Casei de Cultură Calafat s-a deschis, cu acest prilej, expoziția intitulată „Interioare”, cuprinzând lucrări de pictură în ulei pe pânză realizate de Ion Mielcioiu Boștină. Vineri, Vasile Mardare și-a lansat albumul „Eu și prietenul meu”, cu melodii pe versuri de Sorin Poclitaru, iar sâmbătă Teodora Ionescu, realizatoare de emisiuni la Radio București, și-a lansat aici volumul de versuri „Boala vindecărilor” (Editura TIBO), prezentat de George Stanca.

Încă patru seri se folk urmează la Calafat, dar și „acasă” la Mircea Dinescu, în Portul Cultural Cetate, unde un spectacol a fost anunțat pentru 7 august. Așteptați cu chitara pe malul Dunării sunt, astăzi, Mircea Vintilă, mâine – Nicu Alifantis (care își va și lansa, cu acest prilej, cel mai recent album al său, intitulat „Mozaic”), miercuri – Mircea Baniciu, Emeric Imre și Andrei Păunescu, iar joi, 8 august, în ultima zi a Taberei – Ducu Bertzi.

 

 

Dan Vana

Dan Vană, cantautor, inițiatorul și coordonatorul Taberei Naționale de Muzică Folk de la Calafat: «Muzica folk de astăzi nu este diferită de muzica folk de ieri, de alaltăieri și de acum aproximativ 50 de ani, când a apărut. Contează doar să o faci cu pricepere: să fii talentat, să fii „pe undă” cu autorul versurilor și să transmiți sentimentul către public. În rest… cine spune că trăim în secolul XXI și trebuie să căutăm un alt sound, să venim cu efecte, nu vrea decât să încurce lucrurile. Oamenii sunt aceiași, sufletul lor a rămas același, trebuie doar să găsești calea de a ajunge la el. E drept, între timp au apărut poeți noi, care se exprimă altfel. Și atunci tinerii cantautori de astăzi trebuie să își găsească poeții, să se „acordeze” cu poezia zilei. Dacă ei își găsesc poezia care îi reprezintă, în rest totul este simplu. Harul cu care sunt înzestrați îi va face să ajungă foarte ușor la sufletul publicului. Ideea este ca totul să fie în limita bunului simț al artei, să nu fie kitsch, simplism, lucru facil, ci să fie artă autentică».