Poliţia doljeană „stă bine” la indicatorii specifici

Şeful IPJ Dolj, comisarul-şef Constantin Nicolescu, a prezentat într-o şedinţă, pe luna iulie a.c., a Autorităţii Teritoriale pentru Ordine Publică (ATOP), un bilanţ al instituţiei pe care o conduce pe primele şase luni ale anului. Fireşte, un bilanţ rotund, cu cifre concrete, exprimări în procente privind dinamica infracţionalităţii de toate felurile, prin imagini redate cu ajutorul videoproiectorului, care includeau de bună seamă şi ceea ce numim „liniştea şi siguranţa cetăţeanului”. Chiar dacă IPJ Dolj, cu toate structurile sale, nu reprezintă o instituţie „seducătoare”, slujitoare, cordială, ea rămâne într-un stat de drept ceea ce ştim cu toţii. Şi dacă „stă” realmente rezonabil la toţi indicatorii specifici, notabilă capacitatea de intervenţie în orice împrejurare, asta se datorează, cum menţiona şi comisarul-şef Constantin Nicolescu, pe lângă efortul de circumstanţă, şi colaborării adecvate cu celelalte instituţii, fie că e vorba de Jandarmerie, Parchete, Direcţia de Informaţii, instanţe judecătoreşti, Poliţia Locală, entităţi ale administraţiei publice locale şi aşa mai departe. Ca o concluzie, dedusă dintr-un expozeu coerent şi convingător, se poate spune că dominantă este „veghea permanentă” în slujba cetăţeanului. Că există loc pentru mai bine, mai ales în pragul prevenirii, aprecieri prăfuite, dar încă valabile, se subînţelege. Numai că „mai binele”, inclusiv „prevenirea”, trebuie să le resimtă cetăţeanul, adică răceala statului totalitar să nu fie substituită cu fierbinţeala unui univers în regim de fermentaţie. Şi răbdarea binevoitoare poate da rezultate mai bune decât intervenţia dură şi stilul sermonizant. Cum ni se serveşte cotidian prin televiziunile de toate felurile. Neîndoielnic, poliţiştii nu sunt chemaţi să facă terapia sufletelor, dar prin calitatea de funcţionari publici civili, cu statut special, nu trebuie să uite în nici o împrejurare de obligaţiile, inclusiv etice, pe care le au, consfinţite prin lege. Cultivarea tendinţei fioroase, ca valenţă a fermităţii poliţistului sau jandarmului în misiune, este tocmai ceea ce adumbreşte relaţia cu cetăţeanul de rând. Dar nu suntem pe un fundal de purpură. Şi eforturi de civilitate, tact, înţelepciune trebuie făcute şi de pe celălalt mal, iar asta nu mai trebuie demonstrat. După cum nu mai trebuie demonstrat că şi IPJ Dolj, la nivel de comandă, are încă bătăi de cap cu nu puţini dintre angajaţii săi şi nu doar din mediul rural. Şi dacă protejarea asiduă a imaginii proprii, ca instituţie publică de referinţă, o împiedică să-şi devoaleze „mişcările de bucătărie internă”, asta nu înseamnă că unele nu răzbesc în spaţiul public. Suntem, pare-se, într-un prea bun consens cu noi înşine. Aşa stând lucrurile, ne-ar prinde bine un scurt acces de inconsecvenţă. Este o părere. Să nu punem punct înainte de a insera o ştire „de ultimă oră”. Un sondaj Ifop, în Franţa, îl poziţionează pe ministrul de Interne, Manuel Valls, cunoscut pentru fermitatea şi intransigenţa sa, ca fiind cel mai potrivit pentru funcţia de prim-ministru. Întrucât reprezintă sinteza între un reformist asumat şi un republican intransigent. Manuel Valls este cel care a dispus, între altele, destructurarea tuturor taberelor de romi şi nu acceptă nici o concesie, motiv pentru care inclusiv la nivelul partidului (PS) generează discuţii pro şi contra.