În a cincizecea zi după Învierea Domnului, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Cincizecimea, sărbătoare ce aminteşte Pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinţii Apostoli, aşa cum a făgăduit Domnul înainte de Înălţarea Sa la ceruri. Şi tot astăzi sărbătorim întemeierea Bisericii creştine, fiindcă în aceeaşi zi, în urma cuvântării Sf. Apostol Petru, s-au convertit la creştinism aproape 3.000 de suflete, care au format prima comunitate creştină din Ierusalim. Azi, ca şi în vechime, se aduc în biserici frunze verzi de tei sau nuc, care se binecuvântează şi se împart credincioşilor, simbolizând limbile de foc ale puterii Sf. Duh care s-a pogorât peste Apostoli.
“Când a sosit ziua Cincizecimii, toţi apostolii erau la un loc, ne spune Scriptura. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duh Sfânt.”
Apostolii rămăseseră în Ierusalim, aşa cum le spusese Domnul, aşteptând “puterea de sus” care avea să le călăuzească paşii mai departe. Vuietul acesta vesteşte împlinirea făgăduinţei făcute de Hristos ucenicilor Săi: “Eu voi ruga pe Tatăl şi El alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac”. Duhul Sfânt, ne învaţă Sfinţii Părinţi, nu se întrupează, ci se arată după trebuinţa fiecăruia. După Înviere, Domnul le-a poruncit ucenicilor: “Mergând, învăţaţi toate neamurile”. Fiind oameni simpli, ei ştiau doar aramaica, limba lor maternă. Când să fi învăţat atâtea limbi? Toată viaţa n-ar fi fost de-ajuns ca să înveţe cât i-a învăţat Duhul Sfânt într-o clipă. Aşadar, puterea de a înţelege şi vorbi alte limbi a fost primul dar din “Vistieria Bunătăţilor” pe care l-au primit apostolii pentru a putea începe propovăduirea Evangheliei. A sluji lui Dumnezeu prin cuvânt, spun Sf. Părinţi, a fi “gura lui Hristos” este darul cel mai preţios al Cerului. Mai târziu, Duhul Sfânt a revărsat peste ei darul facerii de minuni, al profeţiei şi al credinţei, al dragostei de Dumnezeu şi de oameni. Şi nu numai peste apostoli, ci şi peste urmaşii lor, după trebuinţă şi după curăţia lor.
Puterea Duhului Sfânt se împărtăşeşte prin harul dat la hirotonie arhiereilor, preoţilor, diaconilor şi prin Sfintele Taine săvârşite de aceştia. Astfel, Duhul Sfânt este cel care sfinţeşte apa botezului, untdelemnul mirungerii şi, la Sfânta Liturghie, preface pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele lui Hristos. Toţi creştinii primesc darul Sfântului Duh îndată după botez, prin Taina Mirungerii. În felul acesta, noi devenim purtători de Duh, care, spun Sf. Părinţi, este sufletul sufletului omenesc. Sf. Simeon Noul Teolog spunea: “Precum o lampă, având feştilă şi plină fiind cu ulei, rămâne în întuneric până nu e aprinsă, aşa şi sufletul nostru: rămâne întunecat până nu-l aprinde lumina şi harul Duhului Sfânt.
În ziua Cincizecimii, Duhul Sfânt s-a pogorât asupra primei biserici creştine şi nu a mai părăsit Biserica lui Hristos până astăzi. Şi nu o va părăsi până la sfârşitul veacurilor.
