CCI Dolj: De ce nu pune capăt Ioan Vigaru circului sordid?

Actualul director al Camerei de Comerţ şi Industrie Dolj, Ioan Vigaru, a ajuns ceea ce este printr-un concurs de împrejurări, mai exact meschine jocuri de culise, în care s-au regăsit, ca actori, inclusiv contestatarii săi ulteriori. Dar şi-a dorit din răsputeri funcţia, odinioară cu vizibilitate publică, din calitate de director şi vicepreşedinte al CA al SC Mercur, aşa cum dorea să vadă marea în copilărie. Numai că Ioan Vigaru a reuşit ceea ce nimeni nu anticipa: să întreţină un necurmat circ sordid, să umilească angajaţii – vreo 25 la număr, momentan – şi, mai mult, să ducă în derizoriu Camera de Comerţ şi Industrie Dolj, instituţie ameninţată acum să rămână fără impunătorul sediu din Calea Brestei, din cauza unui robust credit bancar, augmentat ulterior, pentru a fi ronţăit inclusiv prin salarii şi indemnizaţii. Mandatul de director al lui Ioan Vigaru va rămâne oricum de „poveste”, orice ar mai întreprinde de acum înainte, incluzând ca posibilă şi demisia de onoare. În faţa căreia nimeni nu înţelege de ce pregetă. Sigur, un salariu net lunar de 32 milioane de lei vechi, urcat mai nou la 40 milioane, nu este deloc o bagatelă şi, încasat necuvenit, în absenţa oricărei minime performanţe manageriale, aduce a sinecură, dăruită de „alţii”, destul de ocupaţi pentru o vreme şi trecuţi în uitare. Când, în 2009, Ioan Vigaru, după adjudecarea scandaloasă a mandatului de director, „îl răpunea” pe adversarul său potenţial, răposatul avocat Ioan Petre Surdu, ne hazardam şi scriam că va plăti retro salarii şi penalităţi până va vorbi singur prin biroul somptuos în care nu avea ce căuta. 800 de milioane de lei, ni se spune, din surse demne de încredere, a costat nechibzuinţa, deşi „căţeii” de lângă el l-au bătut prieteneşte pe umăr: are balta peşte. Şi nu era adevărat. Trecem peste secvenţele picante ale unui film năucitor, derulat în timp, pentru a ajunge la zilele noastre, mult mai frământate, fiindcă uitasem de Ioan Vigaru până la recenta Adunare Generală a Acţionarilor, când membri ai Consiliului de Conducere i-au sărit la „jugulară”. Şi preşedintele de onoare, de dată recentă, preţiosul Octavian Vulpescu, a spus între altele, într-o atenţionare străvezie, că „o să ne trezim cu cei de la DNA pe cap”. Noi ne mirăm că încă nu au ajuns, fiindcă suntem în posesia unor insolite contracte de sponsorizare, prin care fonduri publice, de provenienţă europeană, sunt însuşite, prin conivenţă, de Camera de Comerţ şi Industrie Dolj pentru propriile nevoi. Mai clar, este vorba de ceea ce se ciuguleşte pe seama proiectului „Educaţia antreprenorială – cheia competitivităţii IMM-urilor nr. POSDRU/92/3.1/S/62928”. Şi în discuţie sunt mai multe contracte. Cităm din art. 3, punct 2: „Suma reprezentând mijloacele financiare care fac obiectul sponsorizării, conform prezentului contract, va fi remisă beneficiarului începând cu data încheierii prezentului contract, în tranşe, în procentele precizate la art. 3.1, care vor fi aplicate la drepturile salariale nete care se cuvin lunar sponsorului. (…)”. Te freci la ochi în faţa unor asemenea năstruşnicii. Ioan Vigaru a adus Camera de Comerţ şi Industrie Dolj dincolo de un punct terminus de legalitate, a dus instituţia în situaţia cerşitului, pentru a mai respira. În luna octombrie a.c., CCI Dolj este constrânsă de Garanti Bank să achite o rată de 58.000 de euro, la împrumutul de care vorbeam Întrebarea, deşi timidă, este dacă Ioan Vigaru va mai fi funcţie la acea dată.