Concertul simfonic de astă-seară al Filarmonicii „Oltenia” o aduce în scenă pe solista Maria Solozobova, din Federaţia Rusă – unul dintre cei mai valoroşi exponenţi ai tinerei generaţii de violonişti, laureată a numeroase premii internaţionale. În interpretarea sa, publicul va putea audia Concertul în Mi minor pentru vioară şi orchestră, op. 64, de Felix Mendelssohn-Bartholdy. Îşi dă concursul Orchestra Simfonică a Filarmonicii craiovene, avându-l la pupitrul dirijoral pe Radu Postăvaru, actualmente dirijor permanent al Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploieşti. Programul mai cuprinde Uvertura operei „I vespri siciliani” („Vecerniile siciliene”), de Giuseppe Verdi (200 de ani de la naştere), şi Simfonia a IX-a în Mi bemol major, op. 70, de Dmitri Şostakovici. Concertul începe la ora 19.00, iar un bilet costă 15 lei (cu reducere, pentru elevi, studenţi, şi pensionari, la 8 lei).
Născut în anul 1967, la Iaşi, într-o familie de muzicieni, Radu Postăvaru s-a manifestat ca un veritabil talent precoce, dirijând prima dată la vârsta de cinci ani. A studiat pianul la Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi, din 1987 a devenit student al Secţiei de Compoziţie a Conservatorului „George Enescu” din Iaşi, iar din 1990 a frecventat clasa de compoziţie-muzicologie-dirijat din cadrul Academiei de Muzică din Bucureşti. Printre profesorii săi se numără personalităţi marcante ale vieţii muzicale româneşti. Pasionat de arta dirijorală, a urmat cursuri de măiestrie artistică în Germania.
A participat la diferite festivaluri, concursuri de compoziţie, pian şi dirijat, în ţară şi în străinătate, unde a obţinut importante premii şi distincţii. În perioada 1992-1995 a ocupat postul de regizor muzical al Studioului de Radiodifuziune. A fost profesor al Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi (1995-2002) şi la Conservatorul de Muzică „Salmon” din Casablanca, Maroc (1999-2001). În anul 2007 a obţinut titlul de Doctor în Muzică al Universităţii de Arte „George Enescu”, cu tema „Concepte dirijorale în interpretarea poemelor simfonice din creaţia compozitorilor Franz Liszt şi Richard Strauss”.
Născută la Moscova, Maria Solozobova a absolvit Şcoala de Muzică „Gnessin” (unde studiază copiii cu dotare muzicală de excepţie) şi şi-a continuat pregătirea de specialitate la Conservatorul „P. I. Ceaikovski”, finalizându-şi cursurile cu Diploma de Onoare. S-a perfecţionat, apoi, în Elveţia, la Academiile de Muzică din Zürich şi Basel, obţinând, în 2008, Diploma de solist concertist.
Este laureată la mai multe competiţii internaţionale, printre care Concursul Internaţional „Johannes Brahms” (Austria, 2002) – Premiul I şi Premiul Special al publicului; Concursul Internaţional de Vioară (Portugalia, 2002) – Premiul al II-lea şi, din nou, Premiul Special al publicului „pentru performanţe deosebite”; Concursul „Duttweiler-Hug” – Mozart (Zürich, 2005) – Premiul I; Concursul „Jeunesses Musicales” (Elveţia, 2006) – Premiul al II-lea la secţiunea muzică de cameră; premii la Concursurile „Tibor Varga” (Sion/Elveţia, 2006) şi „Rodolfo Lipizer” (Italia, 2007). În 2005 a devenit concertmaestru al celebrei Orchestre de la Suisse Romande – Geneva, iar din 2010 deţine statutul de prim-concertmaestru al German Symphonic Orchestra.
Maria Solozobova abordează un repertoriu variat, de la creaţiile compozitorilor preclasici, clasici şi romantici la cele moderne. În concertele şi recitalurile susţinute se distinge prin sonoritatea catifelată (datorată, nu în ultimul rând, valoroasei viori Nicolò Gagliano din 1750, pe care cântă), eleganţa stilului, virtuozitatea şi tehnica riguroasă.
- „I vespri siciliani” („Vecerniile siciliene”) se înscrie printre operele foarte rar cântate din repertoriul verdian, date fiind imperfecţiunile dramaturgice, cu toate că din punct de vedere strict muzical conţine pagini de autentică valoare. Lucrarea a fost prezentată, în premieră absolută, la 13 iunie 1855, pe scena Operei Mari din Paris. Este una dintre cele mai lungi opere verdiene, compusă în stilul grand opéra, ce descrie un moment eroic din istoria medievală a italienilor.
- Concertul în Mi minor pentru vioară şi orchestră, op. 64, de Mendelssohn-Bartholdy, intrat în repertoriul tuturor marilor violonişti ai lumii, s-a impus încă de la început prin caracterul eminamente romantic, dominat de o sensibilitate deosebită, precum şi datorită elementelor de virtuozitate, ce solicită din plin resursele tehnice ale interpreţilor. Concertul a fost dedicat violonistului Ferdinand David, el prezentându-l în primă audiţie la data de 15 martie 1845.
- Simfonia a IX-a în Mi bemol major, op. 70, de Dmitri Şostakovici, a fost prezentată în primă audiţie la 3 noiembrie 1945, de Filarmonica din Leningrad. Timp de aproape doi ani, criticii sovietici şi-au disputat opiniile: unii au elogiat-o ca „revelaţie magnifică”, în timp ce alţii îi subliniau „neajunsurile”, etichetând-o ca „inexpresivă şi inconsistentă”. Mai este cunoscută şi sub denumirea de Simfonia „clasică”, datorită dimensiunii concise, dispunerii tematice şi stilului „cameral”.
