În ultima vreme tot mai des problematica romilor, a comunităţii de romi, viaţa, întâmplările şi interacţiunea acestora în societate au stârnit interesul opiniei publice care şi-a manifestat revolta şi neputinţa de a înţelege o situaţie, pe care aparent o cunoaşte, în esenţă fiindu-i străină. Nu putem să vorbim despre romi şi viaţa acestora actuală fără să ajungem atent la firul ierbii, să înţelegem modul de viaţă al acestora, să le cunoaştem tradiţia, obiceiurile, principiile care stau la baza construcţiei acestei comunităţi.
Nu putem lasa laoparte lunga perioadă de sclavie a romilor, privarea lor de drepturi, deportarea în Transnistria, etape care au reuşit să rupă acestui popor cel mai important aspect al evoluţiei sociale şi să îl direcţioneze către o autoconservare nesănătoasă, la nivel de instincte şi autoapărare. Cu certitudine, abordarea statului şi eforturile acestuia de a aduce soluţii la problema romilor mai degrabă încurcă decât să ajute, soluţiile fiind unele din afara comunităţii de romi, străine de oamenii din comunitate, străine de adevărata natură a problemei.
Nu putem pune în dezbatere incluziunea romilor fără să luăm în calcul şi consecinţele asimilării, asimilarea fiind probabil cea mai comodă metodă de rezolvare a problemei, lăsată în voia destinului, dar şi o mână criminală care ar înfige pentru a nu ştiu câta oară pumnalul nedrept al orânduirii ca să treacă în necunoscut particularităţile acestui popor, obiceiurile, nunta, moartea, viaţa, toate acestea dându-i dreptul de a se considera diferit.
Soluţia la rezolvarea problematicii romilor vine din voinţa colectivă de a accepta în primul rând eşecul incluziunii, dar şi nedreptatea asimilării şi apoi de a împuternici această comunitate pentru a-şi lua singură destinul în mâini spre o viaţă mai bună. Statul ar trebui să investească în ceea ce numim elitele rome, să susţină efortul acestor oameni de a participa la reconstruirea comunităţii de romi, să formeze şi să promoveze o clasă intelectuală a romilor care să genereze o schimbare reală.
Şi dacă “Soluţia” a murit (“Soluţia” nu e nevasta lu’ bulibaşa din comunitate), atunci: Trăiască “Soluţia”!
Romeo Tiberiade
