S-a vorbit, în zilele din urmă, pe diferite tonuri, despre intenţia ALDE, partenera fidelă de guvernare a PSD, de a merge singură, pe liste proprii, la alegerile europarlamentare de anul viitor. Demers firesc, logic şi raţional, până la urmă, orice partid parlamentar având dorinţa de a ştii, cu exactitate, cum este comensurat de alegători. Între sondajele de opinie, oricât de serioase ar fi acestea, şi măsurătoarea conferită de alegerile de orice natură, fiind diferenţe, nu rareori sensibile. Problema imediată, la o astfel de intenţie, salutară în felul ei, fără un răspuns cert, este alta: alegerile europarlamentare, nu doar in România, dar în toate statele membre UE, excelează prin absenteism maxim, motiv pentru care curajul ALDE ar putea fii riscant. Dar, repetăm, nu interpretat într-o altă cheie. Pe de altă parte, ALDE cu un lider vizibil pe scena politică, preşedinte al Senatului, cu discurs coerent pro-democraţie – Călin Popescu Tăriceanu – suferă de absenţa unor structuri viabile, consacrate în teritoriu, decisive în orice rundă de alegeri. La Dolj, de pildă, ALDE are doar unul sau doi primari, câţiva consilieri locali, nu mulţi, şefii unor servicii deconcentrate şi … prefectul. Acesta din urmă, fiind derobat de orice veşmânt politic. Tocmai în acest temei, în sondajele care se mai dau publicităţii, din când în când, ALDE nu apare într-o ţinută ieşită din comun. De la ultimele alegeri parlamentare, care i-au permis accederea în Parlament, ca partid liberal, mai degrabă rupt din vechiul PNL, neîndoielnic alta este imaginea de ansamblu. Şi este pozitivă şi prin aportul euro-deputatului Norica Necolai, dar şi al parlamentarilor din Camera Deputaţilor şi Senat. Într-un asemenea context, revigorarea „manifestului” lui Vintilă I. C. Brătianu, devenit doctrină economică, în perioada ante şi inter-belică „prin noi înşine”, nu poate fi privită, altfel, decât drept un gest de temeritate. Aparent riscant. Alegerile europarlamentare de anul viitor se anunţă dificile pentru toate partidele tradiţionale. Şi asta îngrijorează majoritatea liderilor politici pro-europeni, alertaţi în faţa valului de eurofobie. Suntem încă departe de momentul lor, dar ceea ce se prefigurează, nu este deloc liniştitor. ALDE are pe scena politică suficientă personalitate şi distincţie. N-a făcut pasul, in Parlamentul European, spre Partidul Popular European, deşi i s-a făcut curte, rămânând statornic familiei căreia îi aparţine. În fine, o ultimă observaţie: nu alegerile europarlamentare îl pot valida, fiindcă asta interesează in subsiliar, pe Călin Popescu Tăriceanu, ca potenţial candidat la prezidenţiale, cu şanse de reuşită, ci doar un acord convenit cu PSD, care nu este exclus.
