Vineri, 28 iulie a.c., Institutul de Cercetări Socio-Umane din Craiova „C. S. Nicolăescu-Plopșor”, al Academiei Române, a organizat sesiunea internă de comunicări Colloquia. Este o parte semnificativă din activitatea curentă a instituției, prin care sunt valorificate rezultatele cercetării în cadrul serviciilor județene ale Arhivelor Naționale, materiale documentare edite, presa vremii, memorialistică și literatura de specialitate. Cercetătorii expun, detaliază și argumentează pe marginea elementelor de noutate aduse în domeniul de activitate.
Institutul de Cercetări Socio-Umane din Craiova „C. S. Nicolăescu-Plopșor”, parte a sistemului de cercetare al Academiei Române, rămâne consecvent preocupărilor fundamentale ale acesteia. Participant activ în viața societății, în decursul timpului, institutul craiovean, prin activitatea colectivului de cercetători, s-a dovedit a fi o prezență de excepție, unică în Oltenia, o entitate academică importantă a sistemului românesc de cercetare. Urmând atributul său de organism activ în cercetarea ştiinţifică, institutul şi-a înscris între obiectivele sale realizarea unor lucrări de însemnătate pentru cultura şi ştiinţa românească, în cadrul unor programe de cercetare desfășurate de-a lungul a zeci de ani.
La întâlnirea de vineri, Iustina Nica (Burci), cercet. șt. II dr. în cadrul Institutul de Cercetări Socio-Umane din Craiova „C. S. Nicolăescu-Plopșor” al Academiei Române, în comunicarea cu titlul „Analiza toponimică a denumirilor de cimitire în Oltenia” a menționat că studiul toponimiei denumirilor de cimitire poate oferi informații interesante despre istoria și cultura unei regiuni sau a unei comunități.
Reputat specialist în domeniul toponimiei și antroponimiei, cercetătoarea este autor a mai multor cărți, dicționare, zeci de articole și studii științifice publicate în reviste de specialitate și în volume de studii colective. Prezența la manifestările științifice din țară și străinătate a confirmat aportul său la dezvoltarea și la mai bună receptare a onomasticii.
În studiul prezentat vineri, d-na Nica a precizat că toponimia, aflată într-o relație complexă cu istoria unei comunități „nu descrie doar caracteristicile fizice sau „psihice” ale reliefului, ci surprinde cu acuratețe imaginea socio-economică sau administrativă a zonei, categoriile etnice, religioase, sociale, relațiile de proprietate sau de rudenie și, mai important, ne prezintă oamenii, cei care „și-au „împrumutat” numele unor locuri cu însemnătate în viața comunității. Astfel de locuri cu însemnătate sunt și cimitirele, pline de semnificație din punct de vedere identitar, etnografic, cultural, artistic, religios etc.”.
Denumirile de cimitire au fost abordate prin comparație urban-rural. Astfel, despre numele cimitirelor urbane, apărute pe cale administrativă, aflăm de la autoare că sunt convenționale și impersonale. Tipologia acestor denumiri include elemente de identificare care se referă la: numele străzilor pe care sunt amplasate (Cimitirul Brestei), etnie (Cimitirul Armenesc), religie (Cimitirul Catolic), numele donatorului (Cimitirul Sineasca), poziția în spațiu (Cimitirul de Nord), tipul unității administrative (Cimitirul Orășenesc), numele unor sfinți (Cimitirul Sfântul Vasile), momente semnificative în istoria creștinismului (Cimitirul Învierea Domnului) etc.
Spre deosebire de mediul urban, la sate, denumirile de cimitire pot fi influențate de tradițiile și obiceiurile comunității respective, iar aceste denumiri pot fi un indicator al istoriei și identității locale. „În mediul rural, cimitirul nu are nevoie să fie identificat, ci, dimpotrivă, identifică, capătă rolul de punct de referință în economia vieții comunității. La sate rar este necesară utilizarea unor elemente suplimentare de particularizare datorită faptului că cimitirul este, de regulă, unul singur, și, în aceste condiții, devine el însuși reperul la care se raportează alte obiecte de pe cuprinsul localității. Locul este denumit simplu, Cimitir sau La Cimitir. Când împrejurările au impus apariția unui perimetru nou cu destinație similară, s-au adăugat calificativele nou sau/și vechi: Cimitirul Nou, Cimitirul Vechi. Putem întâlni însă și situații particulare, ca în cazul Cimitirului Vesel din Săpânța (Maramureș)”, a evidențiat cercet. șt. II dr. Nica (Burci) Iustina.
La sate, cimitirul este, mai degrabă, generator de denumiri; se coagulează în jurul lui o rețea de nume, desemnând obiecte diverse de pe cuprinsul localității, care se află în diferite raporturi cu acesta: de apartenență (Cireșu Cimitirului), de localizare (Balta de la Cimitir), ori care indică direcția (Ulița spre Cimitir).
Concluzionând, denumirile de cimitire au o importanță considerabilă pentru identificarea locului de înmormântare, pentru păstrarea și transmiterea patrimoniului cultural, pentru exprimarea respectului față de cei decedați și pentru dezvoltarea identității locale și a sentimentului de apartenență în rândul comunității respective.
După susținerea comunicării au avut loc discuții pe marginea temei prezentate, care a suscitat un real interes din partea participanților la sesiunea științifică. În cadru structurat, împărtășind argumente și perspective diferite, subiectul a fost explorat profund, dezbaterile aducând în discuție diverse puncte de vedere, menite să asigure o înțelegere cuprinzătoare a subiectului.
Cercet. șt. III, dr. Anca Ceaușescu
Institutul de Cercetări Socio-Umane din Craiova „C. S. Nicolăescu-Plopșor”
