Numeroşi sunt libienii, după ce ţara lor a plonjat în haos, care regretă vremurile când Moamar Ghaddafi, dictatorul pe care martirii revoluţiei din 2011 l-au înlăturat de la putere, conducea ţara. Libia se descompune. Fragilele structuri politico-administrative, instituite după 2011, s-au înfundat. Viaţa economică este blocată. Numeroase misiuni diplomatice, dar şi ONG-uri s-au dovedit ineficiente în demersurile lor. Capitala ţării, Tripoli, Benghazi şi restul marilor oraşe în care trăiesc peste 7.000 de locuitori au devenit teatrul confruntărilor între bandele înarmate rivale. În ultimele săptămâni luptele au câştigat în intensitate. Din cauza utilizării armamentului greu, în oraşe, dar şi în apropierea acestora, cele două mari aeroporturi din Tripoli şi din Benghazi sunt inutilizabile. Incendierea unui imens depozit de carburanţi, care a explodat în apropierea capitalei, a creat probleme deosebite. Marţi, 29 iulie, djihadiştii au ocupat principala bază militară din Benghazi, unde se află un depozit de armament, extrem de diversificat. Bătălia opune două tabere ireductibile: de-o parte forţele generalului în retragere, Khalifa Haftar, regrupate în mişcarea „Demnitate”, cuprinzând elemente ale fostului regim, dar şi miliţiile regiunii Zintan, din vestul ţării. De cealaltă parte, „Fraţii musulmani”, grupuri djihadiste şi islamiste care dispun de susţinerea miliţiilor in estul ţării. Libienii trăiesc într-o insecuritate totală. Asasinate, reglări de conturi politice, bombardamente cu artilerie, devastări, şi visul unei Libii tolerante s-a spulberat. Dictaturii feroce şi tribale a regimului Ghaddafi i-a succedat regimul miliţiilor, de asemenea tribale şi total străin ideii statului de drept. Intervenţia SUA, Franţei şi Marii Britanii, după rebeliunea din 2011, prin campania de bombardamente aeriene care a permis rebelilor să-l înlăture pe Ghaddafi a creat doar premisele haosului actual. Franţa şi-a închis ambasada şi a evacuat resortisanţii săi. Mulţi dintre intelectualii libieni, care s-au situat în tabăra opozanţilor lui Ghaddafi au fost înlăturaţi sau ucişi. Salwa Bugaighis, una din figurile revoluţiei libiene, juristă strălucitoare, deţinătoare a unui doctorat în Marea Britanie, în vârstă de 51 de ani, a fost asasinată, miercuri, la Benghazi, de o bandă înarmată purtând cagule, care a atacat-o la domiciliu. Fusese unul dintre primii membri, singura femeie, în Consiliul Naţional de Tranziţie (CNT), organ politic al revoluţiei. „Sângele martirilor n-a fost vărsat în van” este sloganul care se aude în Libia. Dar în profitul cui?
