Franţa nu vrea ca Rusia să câştige în Ucraina!

Parisul îşi reevaluează atitudinea, la început ezitantă, în privinţa războiului din Ucraina, după ce la 16 ianuarie a.c. Emmanuel Macron, cu o determinare neobişnuită, a anunţat hotărârea consolidării sprijinului militar prin intensificarea livrărilor de arme. Două zile mai târziu, ministrul francez al Apărării, Sebastian Lecornu, a anunţat „o coaliţie de artilerie”, condusă de SUA şi Franţa, menită să amelioreze deficitul serios de muniţie, descris drept „o problemă foarte presantă” de ministrul ucrainian Rustem Umerov, într-o videoconferinţă. Imediat Parisul a promis producerea a 78 de tunuri Caesar, pentru Ucraina, şi a încă circa 50 de bombe modificate. În cadrul unei conferinţe de presă, la Elysee, Emmanuel Macron a identificat războiul din Ucraina drept o ameninţare pe care Moscova o reprezintă pentru securitatea europeană, formulând imperativul de a nu lăsa „Rusia să câştige”. Un apel la ordine a lansat şi cancelarul german Olaf Scholz, care a reproşat într-un fel ţărilor europene că nu contribuie în suficientă măsură la ajutorul militar acordat Ucrainei. Deşi cancelarul german este la rândul său criticat pentru reţinerea de a nu livra rachete Taurus, cu rază lungă de acţiune. Cât este adevăr şi cât este mimare, în gesturile Parisului, şi chiar Berlinului, este greu de spus, într-o viziune geo-politică. Apoi, atât Germania cât şi Franţa, dar şi Marea Britanie, au nu puţine probleme interne, care se acutizează şi pe seama consecinţelor războiului din Ucraina. Să nu omitem faptul că sancţiunile mari împotriva Rusiei au lovit direct şi industria germană, iar revolta fermierilor europeni, în nu puţine ţări, are legătură şi cu ceea ce se întâmplă în Ucraina. Ceea ce se observă de la o vreme este că guvernele occidentale şi-au redus sprijinul militar pentru Ucraina şi de teama –se afirmă deschis- unei posibile escaladări a unui conflict nuclear cu Rusia. Sprijinul militar a fost masiv, fără precedent, din partea SUA, şi a aliaţilor occidentali, dar calibrarea acestuia, prea prudentă, a subminat efortul militar al Ucrainei. Deşi, chiar mai mult sprijin nu oferea garanţia unei victorii decisive. Republicanii din SUA se văd acuzaţi de CNN –nimic nou- de sabotarea ajutorului acordat Ucrainei, pe motivul că Donald Trump şi-ar fi îndemnat deputaţii să nu voteze în favoarea alocării de noi fonduri pentru regimul de la Kiev. Şi în discuţie este vorba de circa 60 miliarde dolari. „Fără un nou pachet bugetar pentru Ucraina din partea SUA, tot ce a fost realizat ar putea fi compromis”, a declarat Antony Blinken, la o conferinţă de presă alături de secretarul general NATO, Jens Stoltenberg. A apărut însă şi impasul în care se află Congresul american în chestiunea frontierei din Texas şi a situaţiei fluxurilor migratorii, a cărei soluţie este legată de acordarea unui nou ajutor financiar Kievului. The Washington Post, unul din marile cotidiene americane, titra mai deunăzi că „speranţele Ucrainei asupra Rusiei se estompează”. Şi trimiterea din text era la faptul că autorităţile de la Kiev continuă să implore partenerii occidentali în livrarea de mai multe arme, mai mult ajutor financiar, mai mult ajutor politic. Editorialistul Ishaan Tharoora pomenea de o „voce care plânge în deşert”. Oricât de mare ar fi dorinţa ţărilor europene, aliate Kievului, de a susţine războiul, există şi limite peste care nu se poate trece. Din cauza presiuii interne din ţările respective. În plus, zilele trecute Mykaylo Podoliak consilierul preşedintelui Zelenski, îşi exprima scepticismul la succesul contraofensivei ucrainiene, afirmând că „rezultatele rămân destul de incerte până acum”, într-un interviu acordat presei „independente” ruse „Meduza”. Războiul din Ucraina a condus la o alianţă Rusia-China, neanticipată de analiştii militari, şi ameninţarea unui drum spre o lume multipolară. Pe un continent care dobândise pacea, după două războaie mondiale, avem de peste 2 ani un război care încă nu s-a terminat. Se vorbeşe puţin de numărul victimelor de o parte şi de cealaltă, de viitoare reconstrucţie a Ucrainei, de împărţirea pieţei ucrainiene şi de atâtea altele. De dată recentă, şeful diplomaţiei europene Josep Borrell a pus pe masă o propunere de a sa reelaborată, aceea de a crea un fond de asistenţă militară pentru Ucraina în sumă de 5 miliarde euro, realizând însă reticenţa statelor europene. Aşadar, nu numai Franţa nu doreşte ca Rusia să câştige, cum s-a exprimat Emmanuel Macron, ci şi alte ţări europene, care resimt însă că ajutorul pe care l-au dat, nu poate continua la infinit.