Luna ianuarie reprezintă pentru etnicii macedoneni din România o perioadă plină de evenimente şi momente de sărbătoare.
Respectând calendarul iulian, sau pe stil vechi, decalat cu 13 zile faţă de calendarul oficial al Bisericii Ortodoxe Române, macedonenii continuă, conform tradiţiei, seria sărbătorilor de iarnă.
Pentru macedonenii din cadrul Asociaţiei Macedonenilor din România sărbătoarea Crăciunului (7 ianuarie), întâmpinarea Anului Nou (14 ianuarie) şi Boboteaza sunt momente speciale, pline de magie, aşteptate cu nerăbdare întregul an. Ca şi românii, comunitatea macedoneană din România păstrează nenumărate tradiţii şi obiceiuri.
Prima mare sărbătoare din luna ianuarie a reprezentat-o Naşterea Domnului Hristos, Crăciunul sărbătorit de români pe 25 decembrie. Este una dintre cele mai mari sărbători, iar această sărbătoare este precedată de 40 de zile de pregătire prin post şi rugăciuni. Ajunul Crăciunului ne-a adus împreună, în filialele AMR din Caransebeş, Bucureşti, Craiova, Urzicuţa, dar şi în cadrul altor sedii din ţară. Cu preparate tradiţionale macedonene, muzică autentică şi oameni dragi, am aşteptat Sfânta Sărbătoare.
”În ajunul Crăciunului există multe obiceiuri care dau culoare sărbătorii. Gospodinele îşi curăţă casele, pregătesc o masă de post pentru seară – fasole, pogaci, sarmale şi, obligatoriu, pâinea cu bănuţ şi crenguţa de pom de Crăciun pentru binecuvântarea casei. Pâinea cu bănuţ se face de Ajunul Crăciunului în părţile de nord, est şi centrală ale Macedoniei, în timp ce în Macedonia de Vest se face pâine cu bănuţ de sărbătoarea Sfântului Vasile – Vasiliţa. Seara, după ce gazdele spun rugăciunea, cel mai vârstnic din familie rupe pâinea în mai multe bucăţi. Se rupe mai întâi pentru Dumnezeu, pentru casă, pentru câmpuri, apoi pentru cel mai vârstnic membru. Cine va primi moneda, va avea mult noroc în acel an. După cină nu se strânge masa, ci rămâne aşa până dimineaţa. Aceste tradiţii le respectăm şi noi, an de an, în familiile noastre”, au povestit reprezentanţii AMR.
De Crăciun toată lumea merge la biserică, iar cei care se pregătesc postind se împărtăşesc. Şi de Vasiliţa, ca şi în ajunul Crăciunului, grupuri de copii cântă cântece adecvate pentru care primesc cadouri, întâi în jurul focului comun, apoi plimbându-se pe la casele din jur. Prin cântec, ei exprimă urări şi binecuvântări frumoase celor care le deschid uşile, pentru a le aduce un an îmbelşugat. Copiii poartă crenguţe, de corn sau de prun, cu care lovesc oamenii, în special bătrânii şi bolnavii, un obicei numit întărire, ceea ce înseamnă că şi ei să fie la fel de tari (sănătoşi) precum crenguţa.
Există multe obiceiuri şi credinţe care sunt direct legate şi de începutul Anului Nou. În primul rând prognozarea fericirii şi a progresului fiecărui membru al familiei, precum şi a animalelor şi culturilor agricole. Se pun boabe de grâu în cenuşă încălzită sau într-o tavă rotundă de pământ încinsă şi, în funcţie de cât de mult vor sări cerealele, atât de multe vor fi progresele în anul următor. Conform tradiţiei, de Vasiliţa, toată lumea trebuie să poarte ceva nou.
Următoarea sărbătoare importantă de la începutul anului, respectată de etnicii macedoneni de secole, este Boboteaza – Arătarea Domnului. Sărbătorită pe 19 ianuarie, Boboteaza durează aproximativ trei zile în unele zone din Macedonia. Prima zi, pe 19 ianuarie, pe lângă Epifanie sau Bobotează, se mai numeşte şi Voiordanie şi Maşchi Vodiţi, iar a doua zi, 20 ianuarie, Adunarea Sfântului Ioan Botezătorul este numită şi Bobotează Feminină (Jenski Vodiţi). De Bobotează, în mod tradiţional, în Macedonia, în aproape toate oraşele, preoţii aruncă crucea rituală într-o apă mai mare – râu, lac sau bazin, iar oamenii sar în apă şi încearcă să prindă crucea.
Între tradiţiile şi obiceiurile macedonene şi cele româneşti există nenumărate similitudini, avem în comun acelaşi respect pentru trecut şi dorinţă de a transmite mai departe generaţiilor viitoare zestrea lăsată de străbuni.
