S-a întâmplat spre finalul anului în curs, ceea ce era de neimaginat la începutul lui: convenirea unei alianţe de guvernare, între cele două mari partide (PSD, PNL) cărora li se adaugă UDMR-ul, prezent şi în formatul anterior, de imediat după alegerile parlamentare. N-a fost fireşte o floare la ureche să se aşeze la masa dialogului, prin surmontarea unor reticenţe exacerbate, liderii celor două partide. Stăpâniţi în egală măsură de idiosincrazii reciproce, augmentate aiuristic în ultimii ani. Nu aşa ceva a votat electoratul, au ricanat, acum din opoziţie, cu onoarea sfâşiată, nu doar useriştii, dar şi frondiştii din „aripa Orban”, omiţând de fapt esenţialul: că electoratul liberal şi cel social-democrat n-a fost consultat la alegeri, dacă ar avea ceva împotriva unei astfel de coabitări. Una care avea chiar, nu doar un precedent, ci mai multe. Surpriza n-a fost, aşadar, cum de s-a raliat PNL cu PSD, ci cum de au putut sta despărţiţi atâţia ani, perioada 2014-2021 fiind cea mai lungă „de post”. Rămăsese în discuţie după divorţul inevitabil USR-PNL, doar varianta alegerilor anticipate, într-un moment de criză pandemică, economică, socială, etc.. Cine a pierdut şi cine a câştigat, nu prea mai contează, fiindcă nu astfel de calcule meschine, legate de „convergenţa politică” îl frământă pe omul de rând, nici în pragul Anului Nou, nici în anul ce vine, cu provocările lui imense. Peste tot în Europa. Fiindcă viaţa de zi cu zi bate politica şi nevoia imperioasă era de un guvern coerent, apt să probeze competenţă, cât de cât, în combaterea răspândirii Covid, acum când valul 5 este anunţat cu certitudine ca iminent. La graniţele ţării sunt cozi nesfârşite cu românii care vin de afară, în pofida contagiozităţii ridicate cu varianta Omicron a virusului. Se vorbeşte în continuare, inoperant, de revitalizarea campaniei de vaccinări, extinderea testării la nivelul medicilor de familie, după ce introducerea certificatului Covid nu a fost adoptată, deşi s-ar fi circumscris evitării unui lockdown. Certificatul verde a fost lăsat aşadar baltă. Încât până şi PSD pare să fi pus ministru la Sănătate pe imunologul Alexandru Rafila, doar pentru a nu ţine seama de recomandările lui credibile şi oportune. Despre campania de vaccinare se vorbeşte în zadar. Paradoxal nu avem la guvernare, o coaliţie rodată, excesiv de înţeleaptă, bănuită de un exces de competenţă şi bună-credinţă. Poate să o ducă până la viitoarele alegeri, poate oricând să intre în avarie, din cauza a tot felul de veleităţi, în pofida rigorii aparente instituită de premierul Nicolae Ciucă, reamintim senator de Dolj. Convins şi el, sau tot mai convins, că e greu să fi prim-ministru în România, e greu să stăpâneşti noianul de probleme, când nu toţi miniştrii se aliniază la nişte comandamente ale ţării, când binele ţării nu e decât o verigă intermediară, un loc de pasaj, între victoria politicii proprii şi interesele pauşale ale partidului. Nu conduce o echipă de vrăjotori, ci una de demnitari obişnuiţi, a căror gândire nu e infailibilă, iar soluţii potrivite la toate dramele ţării nu are nimeni. Cu toate acestea guvernarea actuală, în formatul cunoscut, era singura soluţie capabilă să insufle un minim optimism în clasa politică, din partea alegătorilor. În teritoriu, bănuim, în cele din urmă, liberalii şi social-democraţii „îşi vor da mâna” în administraţia locală, ceea ce ar putea fi benefic pentru fiecare comunitate în parte. Ar putea fi şi nociv, dar nu la asta vrem să ne gândim, mai ales că opoziţia realizată de AUR şi USR abia aşteaptă… să rupă picioarele, celor aflaţi la putere. Una peste alta, anul politic 2021 a fost unul mai altfel şi a reaprins destule speranţe, mai timide dar şi mai robuste.
