Alb-albaştrii sub lupă – anul 2020

0
335

Pigliacelli – A apărat în toate meciurile din 2020, indiferent de competiţie. A făcut câteva jocuri foarte bune, dar a avut şi câteva gafe, în general a fost totuşi un portar constant. Coincidenţă sau nu, în toate meciurile cu FCSB a comis cel puţin o greşeală. În rest, echipa s-a bazat foarte mult în faza de construcţie pe jocul său cu piciorul, pasele sale fiind mult mai precise decât ale colegilor din teren. Are aceleaşi probleme la ieşirile pe centrări, dar la fazele fixe echipa a arătat destul de bine anul acesta, cu excepţia celui mai important joc, cel cu CFR Cluj, din vară.

Vlădoiu – A fost anul care l-a impus ca titular în banda dreaptă, şi pentru că şi-a upgradat jocul, dar şi pentru că au plecat Martic şi Măţel, el neavând practic concurenţă pe post în acest moment. Bergodi îl mai înlocuia cu Vătăjelu pe finalurile de partidă. Centrează bine, aleargă mult, este determinat, „bagă materiale”. Mai are probleme cu atacurile decisive şi cu coordonarea în apărare, dar dacă îşi menţine ritmul se poate spune că echipa a câştigat un fundaş dreapta. Şi are numai 22 de ani, împliniţi recent. Două assist-uri în acest sezon.

Martic – A plecat în vară, dar cât a mai jucat în 2020 a dezamăgit, a avut şi evoluţii dubioase, probabil şi din această cauză nu i s-a mai prelungit contractul.

Mitran – Folosit în 3 meciuri, în perioada lui Bergodi, nu a dezamăgit, are potenţial, la 18 ani se poate spune că Universitatea are un fundaş de viitor. Controlează bine mingea, are şi viteză, un fizic bun pentru vârsta sa. Numai că e greu de crezut că va putea fi folosit stoper, postul său de la juniori, neavând statura necesară, iar un Fabio Cannavaro nu se naşte peste tot şi în fiecare zi. Mai degrabă ar putea fi încercat ca închizător. Rămâne şi back-up în dreapta pentru Vlădoiu, mai ales că este tot jucător under.

Bălaşa – Un an destul de bun pentru el, a revenit şi în echipa naţională, a avut evoluţii satisfăcătoare. Are destulă experienţă pentru cei 25 de ani, numai că este destul de fragil, sunt foarte multe meciuri în care este schimbat pe parcurs, iar problemele nu sunt aceleaşi, semn că dezarmează destul de uşor. Are şi două goluri, unul la început de an, la Iaşi, altul din penalty, în Cupă, cu Progresul Spartac.

Acka – Nu se poate spune că a fost cel mai slab, dar nici nu a adus siguranţă, a rămas acelaşi jucător de la care te aştepţi să comită o gafă la un moment dat. Problemele din meciul de titlu nu pot fi uitate. A avut destul de multe ocazii la fazele fixe în careul advers şi nu a reuşit să marcheze niciodată. Probabil va pleca, agentul său a anunţat că asta îşi doreşte ivorianul.

M. Constantin – Se poate spune că a adus un echilibru defensivei, ştie să abordeze duelurile, ştie când trebuie să construiască, dar şi când să scape de minge repede, experienţa lui se vede, inclusiv în dialogurile cu arbitri, care de multe ori îl consultă. Totuşi, în meciuri importante şi el a clacat, cu FCSB sau la Tbilisi. Cu Chindia nu a faultat în careu, dar s-a dictat penalty. Uneori şi vârsta îl trădează, nu poate ţine pasul în anumite situaţii şi într-un ritm de două meciuri pe săptămână, mai ales că Universitatea este o echipă care joacă sus cu linia defensivă.

Cosic – Despre el se spune că a avut mari probleme extrasportive, care în cele din urmă i-au influenţat şi jocul. Evoluţia din meciurile cu FCSB, dar mai ales din meciul decisiv pentru titlul cu CFR, sunt suspecte. A ajuns în Belarus, apoi în Grecia, de unde îl luase Craiova, dar acum joacă la o echipă mică, Larisa. N-a lăsat decât o pasă de gol la Craiova, pentru Mihăilă, şi a făcut gafe în momente importante, mai ales în finala campionatului.

Papp – A jucat puţin, iar când a jucat, cu CFR, n-a rezistat până la final. S-a integrat greu, s-a văzut că nu a avut meciuri în picioare de un an. Rămâne uluitoare decizia lui Bergodi de a-l introduce fundaş stânga cu Chindia, dar şi faptul că l-a menţinut în teren pe acel post până la final, deşi avusese o prestaţie horror, pe care el însuşi a recunoscut-o, la final.

Bancu – Un an cu bune şi rele pentru el. Cel mai mult observi rolul său atunci când nu e pe teren. Şi am văzut inclusiv în meciul de titlu, cu CFR, când a lipsit fiindcă Universitatea nu a avut ocazia de a juca meciul cu Astra, în care şi-ar fi ispăşit suspendarea. Mereu a adus un plus ofensiv, îşi asumă acţiuni, nu joacă la alibi, se implică mereu mai mult decât îi solicită postul. Şi defensiv stă mai bine de la an la an, chiar dacă a mai avut probleme. Am putut observa şi la naţională, când l-a înlocuit Camora, că Bancu are măcar o clasă peste portughezul naturalizat. 3 goluri şi 6 pase de gol în 2020, bilanţ excelent pentru un fundaş stânga.

Vătăjelu – Deşi a avut un final de an mai bun, rămâne una dintre dezamăgiri, la vârsta şi experienţa sa nu a adus echilibrul şi constanţa necesare. Folosit pe finalurile de meci de Bergodi, ca fundaş dreapta, a fost sub orice critică la Tbilisi, iar ca fundaş stânga nu poate fi un rival solid al lui Bancu. S-a văzut şi în meciul decisiv cu CFR Cluj. O pasă de gol în 2020, dar într-un meci de antrenament practic, cu Progresul Spartac.

Mateiu – În 2020 a continuat scăderea de formă din 2019, a jucat tot mai puţin, tot mai slab şi nu degeaba se pune problema despărţirii de Craiova. 19 prezenţe în teren anul acesta, nimic notabil pentru el, decât că a jucat slab atât cu CFR, cât şi la Tbilisi.

Screciu – N-a confirmat, se înscrie în regula „retururilor ineficiente”, alături de Ivan, Vătăjelu şi Acka. A jucat puţin, fără să se remarce. Mai merită şanse, este încă tânăr, împlineşte 21 de ani în curând. Cam fricos pentru postul de închizător, ar trebui măcar încercat ca stoper, post pe care juca la naţionalele de juniori.

Gustavo – Surprinzătoare plecarea lui, dar şi faptul că a fost folosit destul de puţin de Bergodi, deşi a jucat bine, a arătat bine atunci când a intrat. E inexplicabil să renunţi la Gustavo şi să-l aduci pe Căpăţână.

Bic – Revenit după împrumutul la Chindia, a arătat o formă destul de bună. Nu ar fi rău dacă arăta ceva mai multă agresivitate şi dacă şi-ar certa mai puţin coechipierii. Păcat că nu s-a validat golul cu CFR, ar fi fost un final de an foarte bun pentru el, mai ales că participase la ruşinea cu FCSB. Rămâne cu acea reuşită din Cupa României, singura în tricoul Craiovei.

Nistor – A încheiat primul an la Craiova. Nu se poate spune că a evoluat slab, dar a jucat sub aşteptări. 33 de meciuri, 5 goluri, 3 pase de gol în 2020, cam puţin pentru el, mai ales la capitolul assist-uri, la care excela la Dinamo. Practic, numai la Evian şi la CFR Cluj a avut evoluţii mai slabe decât la Craiova. A jucat mult, dar parcă n-a avut consistenţa aşteptată.

Căpăţână – Nu ne-am lămurit ce caută la Craiova, cine a fost „geniul” care l-a transferat pe 250.000 de euro. La 25 de ani, nu se apropie nici de nivelul lui Vali Constantin, cu atât mai puţin îi poate suplini pe titularii Cicâldău şi Nistor.

Cicâldău – Rămâne unul dintre cei mai buni jucători ai echipei, alături de Koljic şi Bancu. Un mijlocaş marcator ca el nu prea mai regăsim în Liga I în ultimii ani. Jucător decisiv, rămâne de văzut cât va mai rămâne în Bănie. El a jucat bine indiferent ce antrenor a avut echipa, Bergodi, Papură sau Piţurcă. 14 goluri şi 5 pase de gol, este primul la toate capitolele la Universitatea în 2020. Un minus pentru el: evoluţia din meciurile importante: cel de titlu cu CFR, cel de la Tbilisi, cele cu FCSB, 0-2 de acasă şi 1-4 de la început de an.

Ivanov – Nu an irosit pentru el, ori n-a jucat, ori a fost accidentat. Un singur meci titular, alte cinci în care a intrat numai pe final, nicio prezenţă în actualul sezon.

Vali Constantin – Accidentat la finalul anului trecut, a revenit târziu, abia la încheierea lui 2020. Numai Papură l-a folosit, atât în sezonul trecut, cât şi în actualul. Mai merită văzut. are potenţial, este oltean, încă jucător under.

Câmpanu – Nu ne-am lămurit de ce s-au cheltuit 500.000 de euro pe el, poate vom avea această ocazie la anul.

Ofosu – I-au trebuit câteva meciuri pentru a se integra, dar se poate spune că a confirmat apoi, a avut evoluţii bune, are deja 3 goluri şi un assist. La 29 de ani, ar trebui să fie decisiv, pe el nu-l mai creşti pentru a face profit, aşa că nimeni nu are răbdare cu el, trebuie să aibă evoluţii consistente.

Ivan – Nimeni nu mai speră ceva de la el, probabil nici Mihai Rotaru, deşi poate acesta mai trage speranţă să recupereze ceva din suma irosită în vara lui 2019 pentru repatrierea lui. 1 gol, 2 assist-uri şi mulţi nervi provocaţi în 2020.

Koljic – Trei accidentări grave în 3 ani pentru el, ghinion maxim. E evident că e cel mai bun vârf din Liga I, cu atât mai mare e frustrarea că lipseşte pentru mult timp. Are 26 de goluri şi 7 pase decisive în 46 de meciuri pentru Craiova, aşa că orice comentariu e de prisos, cifrele vorbesc.

Baiaram – Probabil ne-am aşteptat la prea mult din partea lui, ţinând cont că împlineşte 18 ani la finalul anului. A dat primul gol pentru Craiova în meciul de la Tbilisi, a menţinut Craiova în cursa pentru titlu cu acel assist pentru Koljic, la debutul lui Bergodi. Are mare potenţial, fizic excelent, dar este la o vârstă critică, nu trebuie să rateze şansele care i se oferă.

Mamut – Joacă bine, dar nu dă gol, pe vremuri fotbaliştii aveau o expresie plastică, imposibil de reprodus, pentru astfel de jucători. Când trebuie să-l suplineşti pe Koljic, e clar că Mamut e prea puţin, când vezi de alţi atacanţi mai sunt în lot şi ce atacanţi a mai avut echipa în sezoanele trecute, atunci Mamut e peste aşteptări, mai ales că nici nu costă mult. 2 goluri şi 3 pase de gol în 10 meciuri, dar şi multe dueluri câştigate, 3 bare, multe ratări, implicare totală în joc, determinare fantastică. E un jucător de păstrat, chiar şi când va reveni Koljic.

Tudorie – Ca şi în cazul lui Căpăţână, nu ne-am lămurit de ce a fost adus. La Voluntari jucase bine, la Craiova nu a mai prins nici lotul în ultimele partide.

Bărbuţ – A avut prea multe sezoane la dispoziţie să convingă, dar nu a reuşit. 3 goluri şi 3 pase de gol anul acesta. Va pleca probabil la vară, când îi expiră contractul. Cel mai probabil, va semna de acum cu o altă echipă, rămâne de văzut dacă va mai rămâne să termine sezonul în Bănie.

Mihăilă – An bun pentru el, drept dovadă şi transferul peste hotare, pe o sumă consistentă. Totuşi, a avut cifre şi evoluţii mai bune la naţionala de tineret decât la Craiova.