În urmă cu nişte zile, ziaristul Cornel Nistorescu publica în „Cotidianul” editorialul său intitulat „Unire, reconciliere, restaurarea naţiunii” după ce tot la iniţiativa lui, lăudabilă, fusese organizat la Teatrul Metropol, din Capitală, o dezbatere intitulată, deloc patetic „Reconcilierea românilor”. Prilej de a enunţa cu deplină simţire românească propuneri de soluţii, chiar de măsuri. Demers salutar şi indiscutabil vibrant: „Nu ştiu câţi compatrioţi realizează asta şi câţi ne dau dreptate. Noi ne asumăm o răspundere afirmând că „Unirea românilor” poate fi un proiect de ţară. Pentru noi toţi care pe unde ne aflăm”. Ziua de 1 Decembrie este o mare sărbătoare, de când ne ştim. Ea este chiar expresia unităţii de neam a românilor. Pentru acum şi pentru totdeauna. Pentru noi şi pentru urmaşii noştri. Rememorând faptele înălţătoare ale făuritorilor Marii Uniri de la 1918, ale eroilor marelui război, ne potenţăm, de fiecare dată, speranţa că vom fi demni de cei care prin sacrificiul lor au împlinit un vis al multor generaţii. Repetăm mereu, cu obstinaţie, că privind în urmă vom şti să păşim mai drept spre viitor. Un viitor la care zidim ca în mitul lui Sisif, în acest parteneriat româno-român. Ştim mesajul zilei de azi, dar de poimâine îl uităm. Drapelul tricolor este arborat la tot pasul. Un gând pios pentru Biserica Ortodoxă Română, pentru ce a făcut de-a lungul timpului. 1 Decembrie este o zi a conştiinţei de neam, o zi a victoriei peste veacuri, a aspiraţilor de reîntregire. În linii mari faptele se ştiu. Le-am repetat an de an. Ceea ce nu trebuie uitat: România a fost şi a rămas ţara cea mai omogenă şi unitară dintre toate ţările din Europa Centrală din punct de vedere etnografic şi Romulus Seişanu în lucrarea sa „Principiul naţionalităţilor” aduce numeroase dovezi din scrieri istorice, juridice, geografice. România Mare nu a apărut ca stat nou, ci statul român existent şi-a recăpătat teritoriile ce i se cuveneau de drept, pentru că erau locuite majoritar de populaţia românească. S-a neglijat voit faptul că între zonele locuite de români au existat puternice legături culturale, economice, religioase şi politice. Principiul naţionalităţilor a examinat aceste interdependenţe dintre populaţii de aceeaşi etnie, obligate să trăiască un timp separat. Celebrând Ziua Naţională de 1 Decembrie 2021, sărbătoarea noastră trebuie circumscrisă într-un fel ideii de reconciliere a românilor de care vorbeam. Actul de la 1916, nedorit de toţi politicienii momentului, când România intra în război de partea Antantei –deşi situaţia de pe fronturile de luptă nu era deloc favorabilă-, după o adâncă şi îndelungată cumpănire, a prilejuit marelui om politic Petre Carp ocazia proferării unor vorbe grele la adresa Regelui, aducându-i-se aminte că face parte dintr-o dinastie germană cu anumite interese de apărat. Ferm şi lucid, Regele a rostit atunci vorbe memorabile: „Domnule Carp aţi greşit când aţi vorbit de interesele dinastiei. Nu cunosc interesele dinastiei, nu cunosc decât interesele ţării. În conştiinţa mea aceste două interese se confundă. Dacă m-am hotărât să fac acest pas grav, e fiindcă după o matură chibzuinţă eu am ajuns la convingerea adâncă şi nestrămutată că el corespunde cu adevăratele aspiraţii ale neamului. Dinastia va urma soarta ţării, învingătoare cu ea sau învinsă cu ea. Deoarece, mai presus de toate, să ştiţi domnule Carp, că dinastia mea este română şi rău aţi făcut când aţi făcut-o străină, germană”. Memorabile vorbe. Nu primul război mondial a creat România Mare: el a fost doar ocazia. România a intrat în război pentru eliberarea provinciilor asuprite, pentru întregirea ţării, idealul unirii fiind plătit prin jertfe pe câmpurile de luptă. Marea Unire de la 1918 a fost şi rămâne o pagină sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale este o faptă istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan al conştiinţei unităţii neamului.
