Praznicul de la 30 noiembrie este închinat Sfântului Apostol Andrei, considerat ocrotitorul României fiindcă el este cel care a săvârşit pe pământul nostru prima Liturghie, a hirotonit preoţi şi episcopi, a întemeiat biserici. Pentru că a rânduit Dumnezeu, spunea arhimandritul Cleopa Ilie de la Sihăstria, să primim credinţa creştină direct de la ucenicii lui Hristos, se cuvine să fim recunoscători… De aceea, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 13 ianuarie 1994, a hotărât ca ziua prăznuirii Sf. Andrei, 30 noiembrie, să fie trecută în calendarele bisericeşti ortodoxe cu literă roşie, ca o adevărată sărbătoare a creştinismului românesc.
Sf. Andrei era un pescar originar din Betsaida, un orăşel din Galileea, şi frate cu Sf. Apostol Petru. A fost mai întâi ucenicul Sf. Ioan Botezătorul, dar în clipa când a auzit de la dascălul său cuvintele “Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”, a lăsat mrejele pescăreşti şi a răspuns chemării Mântuitorului Hristos de a deveni pescar de oameni. Alături de ceilalţi apostoli, în a opta zi de la Învierea Domnului, a primit porunca răspândirii Evangheliei la toate neamurile.
Şi a mers mai întâi în Armenia, apoi a plecat spre Scitia Mare (n.r.-Ucraina de azi) după care, urcând în munţii Kievului, i-a binecuvântat şi a înfipt sfânta cruce în vârful lor. A creştinat Crimeea, sudul Basarabiei, a ajuns la Tomis (n.r.-Constanţa) şi Scitia Mică (n.r.-Dobrogea), unde stătea cu ucenicii săi într-o peşteră din apropiere şi săvârşea Sf. Liturghie, peşteră ce-i poartă numele şi în jurul căreia ulterior s-a ridicat o mănăstire. După ce a hirotonit preoţi şi episcopi la Tomis, Sf. Apostol Andrei a trecut prin Tracia (n.r.-Bulgaria), Macedonia, Grecia, a ajuns la Patras, unde i-a convertit la creştinism pe închinătorii la idoli, iar capiştile idoleşti le-a prefăcut în biserici ale lui Dumnezeu. Văzând că mulţi cred în Hristos prin Sf. Andrei, mai-marele acelui ţinut, Egheat, l-a prins, l-a bătut şi l-a aruncat în temniţă, dar sfântul şi acolo propovăduia cuvântul lui Dumnezeu. Atunci a fost condamnat la moarte prin răstignire şi astfel şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, la 30 noiembrie, la Patras (Grecia), răstignit cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, numită şi azi “Crucea Sf. Andrei”. Moaştele sale au fost mutate din Patras la Constantinopol prin anii 356-357, cu prilejul sfinţirii bisericii “Sf. Apostoli”. Mai târziu, părticele din sfintele sale moaşte au fost oferite unor biserici din Italia. În 1462, în vremea papei Pius II, capul Sf. Andrei a fost aşezat într-o biserică din Roma, dar pe baza unei hotărâri a Vaticanului a fost restituit Bisericii Ortodoxe a Greciei, iar astăzi se găseşte în biserica cu hramul “Sf. Andrei” din Patras. O părticică dintr-un deget al “Apostolului românilor” se află şi în ţara noastră, la Mănăstirea “Peştera Sf. Andrei” de la Dervent.
