Două discursuri, două filozofii diferite, două empatii diferite!

0
343

Preşedintele francez, Emmanuel Macron, a avut miercuri seara un discurs televizat, îngrijorat de creşterea exponenţială a cazurilor de epidemie, semn al eşecurilor strategiilor elaborate, cerându-le francezilor să facă un efort substanţial până la 1 decembrie a.c., rămânând uniţi şi respectând noile restricţii sanitare. „Nimic nu este mai important decât viaţa umană”, a sunat una din afirmaţiile cheie din discursul preşedintelui francez, care a explicat pe un ton cald, persuasiv, empatic, că altă soluţie mai bună decât carantina parţială nu există, în stoparea virusului. De această dată carantina va fi diferită de cea din luna martie a.c. întrucât şcolile, liceele şi colegiile nu vor fi închise. În universităţi însă va continua procesul de învăţământ în sitemul online. Francezii vor avea permisiunea de a se deplasa la locul de muncă, atunci când nu pot adopta telemunca, vor putea ieşi la cumpărături, precum şi pentru a respira timp de o oră aer curat în jurul propriei locuinţe. Călătoriile între regiuni vor fi interzise, dar va exista o toleranţă pentru cei care se întorc, până la sfârşitul acestei săptămâni, din vacanţă. Interzicerea circulaţiei pe timpul nopţii, decisă în urmă cu 15 zile, s-a dovedit contra-productivă. O bună parte din discursul preşedintelui francez a fost dedicată justificărilor. A menţionat, în apărare, situaţiile din alte ţări europene precum Germania, Italia, Spania, Marea Britania, lovite şi ele, năpraznic, de al doilea val epidemic. Fără a aborda un aer hipercompetent şi eficace a dorit să fie pe cât posibil credibil: strategiile sanitare n-au fost cele mai potrivite, că s-a mai şi greşit pe ici pe colo şi nu şi-a imaginat în că, în realitate, situaţia va fi mult mai complexă şi de durată. Pe tonul cel mai firesc posibil, şi un tact desăvârşit, a cerut francezilor disciplină şi unitate. În fine, Emmanuel Macron s-a dorit în multe momente ale discursului său patetic. Ieri în Adunarea Naţională, premierul Jean Castex, răspunzând criticilor opoziţiei asupra „lipsei de anticipaţie” şi-a asumat rtesponsabilitatea şi a spus că „s-au tras consecinţele primului val” pentru frânarea epidemiei de coronavirus. Tot miercuri seara a avut loc şi conferinţa de presă a lui Klaus Iohannis, care şi-a consacrat-o felului în care România va cheltui cele 80 de miliarde de euro, care vor veni de la UE, nu mai devreme de vara anului viitor. De altfel, însuşi preşedintele ţării a vorbit de faptul că planul de ajutor, discutat de Comisia Europeană mai are etape de parcurs, şi guvernul de la Bucureşti va trebui să prezinte un plan de cheltuire a acestor fonduri la care se lucrează… din 3 iunie a.c.. Klaus Iohannis n-a mai reamintit că suma menţionată a fost rezultatul negocierilor pe care le-a purtat el însuşi. Or jumătate din cele 80 de miliarde sunt, însă, cu împrumut, iar cealaltă jumătate sunt obişnuitele fonduri structurale pentru bugetul pe 7 ani din care ţara noastră reuşeşte să atragă, de regulă, o medie de 30%. Puse una lângă alta, declaraţiile celor doi preşedinţi, Emmanuel Macron şi Klaus Iohannis, într-un context similar, n-au avut nici un punct de convergenţă, deşi ambele ţări pe frontul anti-epidemie, n-au înregistrat rezultatele aşteptate. Despre alegerile parlamentare, despre care nu s-ar putea spune că sunt bătute în cuie, penru data de 6 decembrie a.c., mai puţine vorbe la Klaus Iohannis, care de această dată a mai lăsat în plata domnului… PSD-ul. Pe fondul unui trend ascendent al infectărilor, după excluderea din partid a senatorului social-democrat Ion Ganea, situaţia va fi deblocată, prin înlocuirea acestuia din Biroul Permanent al Senatului şi proiectul de lege, care prevede că Parlamentul stabileşte data alegerilor, adoptat iniţial de Parlament, dar contestat ulterior la Curtea Constituţională de liberali, va fi reexaminat, ceea ce înseamnă că până la 6 noiembrie a.c. când începe campania electorală va fi retrimis la promulgare. Ce se va întâmpla în continuare, rămâne de urmărit. Oricum, înaintea ochilor noştri se desfăşoară o dramă grozavă, ne referim la pandemie, la numărul mare de infectări şi decese, îndărătul căreia s-ar putea să se pregătească una şi mai grozavă. E aşa de greu de prevăzut ce va ieşi din această teribilă stare de lucruri? Fiindcă multe se vor schimba în urma marii încercări prin care trecem. Revenim: două discursuri, două filozofii diferite, două empatii diferite, la doi preşedinţi de ţară, atât de diferiţi.