Parisul ne livrează o surpriză de proporţii

0
28

Asta mai lipsea Bucureştiului: o veste proastă din partea Parisului în dosarul Schengen. După ce socialiştii francezi veniseră la putere în martie anul trecut pe un discurs general anti-Sarkozy, inclusiv în chestiunea romilor, aşteptările erau de o cu totul altă natură. Ce s-a întâmplat în ultimele zile e dificil de decriptat. Dacă admitem că sub presiunea celorlalte partide, UMP şi FN (dreapta radicală, a Marinei Le Pen), ambele în opoziţie, socialiştii şi-au schimbat poziţia cu 180 de grade, tonul fiind dat de cel mai popular ministru al Guvernului Ayrault, Manuel Valls, al cărui discurs a fost îmbrăţişat inclusiv de preşedintele Francois Hollande, aflat la o cotă de neîncredere neverosimilă, nu spunem totul. Fiindcă problema romilor deschide o breşă inclusiv în sânul majorităţii care susţine Guvernul Ayrault. 16 aleşi socialişti au publicat în „Le Journal de Dimanche” un mesaj prin care salută acţiunea ministrului de Interne contra taberelor ilegale de romi, cerând unitatea stângii şi a PS pe o temă delicată, cu şase luni înaintea alegerilor municipale. Este adevărat că un sondaj BVA pentru i>Tele şi „Le Parisien Aujourd’hui”, în Franţa, difuzat sâmbătă, sugerează că 93% dintre francezi consideră că romii nu se integrează în societatea franceză. Nu există însă, inclusiv la nivelul PS, un punct de vedere unanim acceptat. Astfel, deputatul socialist Henri Emmanuelli l-a pus în gardă pe Manuel Valls, care, la rândul său, a evocat sondajele de opinie. Sigur, francezii au alegeri locale în martie anul viitor şi se sugerează că de fapt totul este o dorinţă a aleşilor locali, mai ales din comunităţile în care sunt instalate tabere de romi. Oricum am întoarce lucrurile, guvernul francez dă semnalul „neîncrederii în România”. Cum Bruxelles-ul, prin vocea comisarului european pentru Justiţie, vicepreşedinte al Comisiei Europene, Viviane Reding, s-a arătat impacientat de atitudinea Parisului în chestiunea romilor, executivul francez a invocat raportul MCV din februarie a.c., care a alimentat neîncrederea unor guverne (Olanda, Finlanda şi Germania) în eforturile României de a securiza graniţele din cauza corupţiei vameşilor. Graniţe care ar putea fi penetrate de imigranţi veniţi din Ucraina, Turcia şi de peste Marea Neagră. Raportul MCV din februarie a.c. a fost la rândul său influenţat de… binevoitoare elemente autohtone. Asta o ştim. Schimbarea de registru a guvernului francez este de-a dreptul descumpănitoare şi l-a lăsat „interzis” pe premierul Victor Ponta, care conta pe asigurările de dată recentă ale omologului său francez, Jean Marc Ayrault, în dosarul Schengen. Şi dacă reacţia Bucureştiului a fost imperceptibilă, şeful diplomaţiei bulgare, Kristian Viguenin, la radioul public BNR, a calificat ca „absurdă” atitudinea Franţei în legătură cu romii din Bulgaria, subliniind că această chestiune nu are nici o legătură cu admiterea în spaţiul Schengen. Şi aminteşte de practicile unor timpuri vechi. „Făcându-se aluzii la deportări, se merge prea departe” a spus el, referindu-se la recentele declaraţii ale ministrului francez de Interne, Manuel Valls, din cursul săptămânii precedente, conform cărora majoritatea romilor – din România şi Bulgaria – trebuie reconduşi la frontiere. Kristian Viguenin a mai spus doar că „trebuie acceptată cu calm poziţia franceză”, dar că tema romilor şi cea a Schengen „nu au de-a face”. „Dacă Bulgaria va intra sau nu în Schengen, aceste persoane au dreptul la liberă circulaţie în cadrul UE şi, începând cu luna ianuarie anul viitor, vor putea să lucreze peste tot”. Membre ale UE din 2007, Bulgaria şi România au îndeplinit criteriile tehnice de admitere în Schengen, dar Olanda şi apoi Finlanda au estimat că progresele în lupta împotriva corupţiei nu au fost suficiente pentru a proteja frontierele la o manieră credibilă. Pentru premierul Victor Ponta, ultimele declaraţii venite de la Paris constituie o lovitură năpraznică, fiindcă nu este vorba de un adversar din dreapta europeană, cum era Nicolas Sarkozy, ci de un guvern socialist, aşa cum se consideră şi partidul său. Şi până de curând conta pe promisiunile primite.