O aspiraţie a Craiovei: Prezenţa pe harta festivalurilor europene!

0
490

Marele festival de muzică IntenCity, de fapt o aventură muzicală, organizat în premieră la Craiova, în incinta Complexului Sportiv, mai exact chiar pe stadionul de fotbal, după trei zile încărcate, dar şi epuizante într-un fel, s-a încheiat. A avut o bună reverberaţie, consistentă audienţă, în orice caz peste 60.000 de persoane de toate vârstele, sâmbătă şi duminică fiind ceea ce numim sold-out. S-ar putea insinua că a fost o provocare a festivalului Untold de la Cluj-Napoca, aflat la a 7-a ediţie, la care nu excludem să se fi tras cu „coada ochiului” –deşi a fost surclasat în planul organizării- dar în realitate a fost un proiect exclusiv al primăriţei Lia Olguţa Vasilescu, elaborat împreună cu colaboratorii acesteia de pe tărâmul culturii craiovene, derobat de orice ingredient politic. O tentativă insolită de evadare dintr-o monotonie, de acum desuetă, dintr-un format tradiţional al unor manifestări artistice, şi o reamplasare pe o hartă a festivalurilor europene. Nenumărate. Unele deja consacrate, încât se poate vorbi chiar de o vogă a festivalurilor, menite să ilustreze pretutindeni o dorinţă acerbă de o bună dispoziţie, nu-i spun fericire, inoxidabilă. Într-o Europă cu atâtea şi atâtea probleme. Am să simplific lucrurile: organizare impecabilă, cu un aport notabil, dar discret al instituţiilor abilitate în menţinerea ordinii publice, public relaxat, decent, atmosferă destinsă pe străzi, frenetică în schimb la… locul faptei. Patru zone muzicale distincte, pentru o îngemănare a gusturilor, au putut fi identificate în programul general, glazurate prin prezenţe de top, cu prestaţie în nota consacrată: muzica disco cu Thomas Anders cap de afiş, muzica electronică cu Afrojack and DJ Snake, muzica latino cu Luis Fonsi şi muzica clasică –Orchestra şi corul Operei Române Craiova (o cordială apreciere pentru managerul Antonio Zamfir), care a avut în program R. Strauss – Zaratustra, W. A. Mozart – Requiem – Lacrimosa, E. Grieg – Peer Gynt – In The Hall Of The Mountain King, C. Orff  – Carmina Burana – O Fortuna, An Epic Age – Immediate Music. O orchestră capabilă să sfâşie cu eleganţă solemnă peisajul sonor. Maestrul Dumitru Cârciumaru, capabil să reconstruiască forţa de la capăt de fiecare dată şi-a etalat virtuţile. Lumea s-ar fi oprit în loc, dacă o frază muzicală n-ar fi generat-o efectiv pe următoarea. Nimic tern. Deşi dacă dirijezi partituri din Strauss sau Mozart, pe un mare stadion de fotbal, transmiţi o frântură de trecut. Nu încape îndoială. E ca şi cum te-ai afla într-o sală de muzeu. Cum să rămâi fidel trecutului, devenind totodată modern. Fidelitatea faţă de partitură şi fidelitatea faţă de contemporaneitate se îngemănează. Concertul nu se poate povesti. O problemă de marketing: Jason Derulo, reprezentant al genurilor pop şi R&B, a susţinut un show magistral în nota aşteptărilor. Coregrafie, muzică, band de calitate, chimie bună cu publicul extaziat, toate acestea l-au consacrat drept elementul distinctiv al festivalului IntenCity. Nu-mi arog valenţe de critic muzical. Asta mi-ar mai lipsi. Dar prima ediţie a festivalului de muzică IntenCity de la Craiova n-a fost deloc o procesiune plictisitoare şi iritantă, dar nici o destrăbălare de volute, ci dimpotrivă a avut măreţie, rafinament, bun gust şi stil, componente decisive ale emoţiei. Pot exista şi alte puncte de vedere, menite a fi înţelese, chiar respectate, mai ales dacă sunt enunţate cu decenţă. Fiindcă, de ce nu, trebuie evidenţiată nu doar reuşita, deplină spunem noi, ci şi eventualele umbre, în perspectiva ediţiei viitoare, mai ales că dacă unii investim în excesul de entuziasm, alţii fac acelaşi lucru cu derizoriul, fără ca un vaccin să-i mai poată salva. Dar libertatea e… suspendarea regulilor. O subliniere aparte: a fost multă strădanie, din partea organizatorilor, teribilă încordare, excelentă cooperare între factori decizionali ai administraţiei publice şi instituţiile abilitate în menţinerea ordinii publice. Craiova a fost, prin aleşii ei, şi nu numai, nu am chef de nici o discriminare cu iz politic, într-un fel la înălţime. De fapt acolo unde îi e locul.