Ceea ce este de neînţeles…

0
13630

Raportul cu concluziile Corpului de control al ministrului de Interne, Nicolae Moga, pe marginea evenimentelor tragice de la Caracal, se va afla, astăzi, în centrul discuţiilor din şedinţa CSAT. Probabil, un comunicat de presă, ulterior, va mai clarifica anumite lucruri, despre circumstanţele în care s-au derulat evenimentele tragice. Probabil… Până atunci, bombardaţi cu nesfârşite informaţii pe surse – nedecantate şi neverificate – omul de rând rămâne nelămurit în privinţa multor lucruri privind sistemul de alertare şi modul în care au funcţionat operaţiunile de salvare. Se înoată oricum într-o sminteală generală. Şi grav este să transformăm „exigenţa morală şi politică” într-un desfrâu resentimentar şi să încurcăm criteriile, luând umorile şi frustrările private drept luciditate analitică. E prea mult aplomb şi prea puţină suferinţă. Ce legături pot avea tezele despre justiţie, care au speriat „bieţii procurori”, cu cele întâmplate la Caracal, este greu de spus. Faptul că un boschetar de duzină, Gheorghe Dincă (65 ani) din Caracal, strada Craiovei, a putut săvârşi ceea ce de acum ştim, este de-a dreptul consternant. Se vehiculează tot felul de bizarerii despre criminal: că a fost internat de vreo 10 ori la psihiatrie, că omora cu sadism câini, că ar fi avut interdicţie să intre în Italia, că era taciturn, că a lucrat o vreme la Spitalul municipal ca geamgiu etc. Se spun şi lucruri mai „cumsecade”. Cu toate acestea „nu bătea la ochi”, nu atrăsese atenţia niciunui poliţist local, nu ciripise nimeni despre el, că face şi drege lucruri necurate. Ceea ce la locvacitatea oamenilor locului este nefiresc. În urma verificării tuturor aspectelor referitoare la modul de intervenţie al poliţiştilor, de la sesizarea privind dispariţia unei minore – Simona Măceşanu (elevă în clasa a X-a la un liceu din Caracal, din Dobrosloveni), ieşită la ocazie, până la prima perchiziţie la domiciliul făptaşului din 26 iulie a.c., Corpul de control al ministrului de Interne a propus cercetarea prealabilă faţă de cinci ofiţeri şi trei agenţi, în raport cu atribuţiile funcţionale prevăzute în fişa postului, a actelor normative incidente în materie, a instrucţiunilor şi dispoziţiilor în vigoare. Stânjenitoare situaţie. Dar surpriză, şi să fim puţin atenţi: după două zile în care Gheorghe Dincă l-a luat pe „nu” în braţe, a mărturisit ex-abrupto, în ancheta de la DIICOT S.T. Craiova totul. Sau aproape totul. Nu mai ştie însă, cu exactitate ce a făcut cu cadavrul Simonei Măceşanu şi nici cu cel al Mihaelei Luiza Melencu, din Radomir (Dioşti), elevă la un liceu din Craiova, dispărută în aprilie a.c. Persistă aşadar multe enigme, deocamdată nedesluşite. Numai că povestea trebuie să aibă un final, acceptat de opinia publică, şi procurorii DIICOT S.T. Craiova au în mâini un caz fierbinte, nu uşor de instrumentat – lucrează sub teribilă presiune psihică -, trebuind să administreze probe infailibile. Şi nu exclus ca Gheorghe Dincă, în absenţa probelor concrete, ieri s-a procedat la reconstituire, la domiciliul său din Caracal, să schimbe declaraţia făcută în faţa procurorilor de la DIICOT Craiova. Crima de la Caracal reverberează pe tot cuprinsul ţării. Evidenţiază, înainte de toate, pe deoparte neprofesionalism şi indolenţă, pe de altă parte cooperare sterilă între instituţii şi chiar inadecvare legislativă. Cum ar fi de pildă neviabilitatea poliţistului de proximitate, care a înlocuit după 2003 tradiţionalul „sectorist”, mult mai concret în activitatea cotidiană. Însuşi fostul preşedinte, Traian Băsescu, cu interesante analize în aceste zile, pe acest caz, vorbea, deunăzi, de dificultăţile SPP, în pregătirile summitului informal de la Sibiu. Să mai consemnăm un lucru: Institutul naţional de criminalistică al Poliţiei Române, prin raportul privind expertiza genetică judiciară parţială, confirmă ceea ce procurorii aşteptau. Dar nu e suficient. Cu certitudine victimile nu au fost incinerate, dar nici asta nu lămureşte lucrurile, ci mai mult le complică. Procurorii anchetatori au în faţă un psihopat şi nimic mai mult. Un psihopat, în deplină libertate – cu permis de conducere auto, deci complexe verificări periodice – care s-a plimbat nestingherit prin Caracal şi împrejurimile acestui municipiu.