Liderul social-democraţilor Liviu Dragnea, a ţinut ieri, în Parlament, la votul de învestitură a noului guvern, condus de Mihai Tudose, un discurs de circumstanţă, cam moale, deşi l-a vrut tonic şi mobilizator. „Este într-adevăr o premieră în politica românească, şi nu numai, ca majoritatea să schimbe premierul învestit”. Şi în principiu avea dreptate deplină. Numai că a continuat în aceeaşi cheie afirmând: „Este pentru prima oară când se întâmplă şi spun cu toată convingerea că este un lucru bun”. Mulţi s-au frecat la ochi năuciţi, neînţelegând mare lucru: după aproape o lună de criză politică descumpănitoare, cu consecinţe economice evidente, singurul lucru recomandat era o riguroasă justificare a demersului politic întreprins. A fost el hazardat sau nu? Fiindcă însuşi Liviu Dragnea a avut o mare dificultate de surmontat: aceea de a disocia activitatea propriu-zisă a premierului Sorin Grindeanu – căruia i s-a retras încrederea politiciă –, de aceea restul miniştrilor guvernului, majoritatea dintre aceştia evaluaţi ca necorespunzători, dar reinvestiţi. Apoi, un membru al fostului guvern, trântit pe motive de incompetenţă, sau poftim, lipsă de performanţă, a devenit premier, garantat fiind ca o competenţă profesională. Sună straniu. Logica ne încurcă în a înţelege astfel de subtilităţi discursive. Dar să admitem buna intenţie a lui Liviu Dragnea. A scăpat de Sorin Grindeanu, nu fără mari eforturi, nu fără… noroc. Numai că, recent, un nou câmp de luptă a fost deschis şi este vorba de cel reprezentat de fostul său aliat, până nu demult, Victor Ponta, şi lângă acesta Sorin Grindeanu, care ameninţă cu dezvăluiri. Ce s-a întâmplat în „subteranul” relaţiilor de pseudo-prietenie şi „colaborare” dintre Victor Ponta şi Liviu Dragnea numai Dumnezeu ştie. Fronda deputatului Victor Ponta nu este una „diletantă”, ci a unui fost premier şi lider al partidului de guvernământ, condus acum de Liviu Dragnea. Să nu omitem că Victor Ponta venea de la tineretul social-democrat şi în rândul actualilor parlamentari, pe cale de consecinţă, are mulţi foşti prieteni sau camarazi. Sigur, Victor Ponta duce un război de gherilă, destul de îndârjit, şi, dacă nu are aderenţa de altădată la media, are în schimb multe informaţii, despre ceea ce nu ar trebui spus chiar „în gura mare”. Nu puţini din oamenii săi de încredere nu îl urmează deocamdată, dar toată această dispută febrilă nu poate avea decât efecte negative pentru PSD. Pe care Adrian Năstase l-ar dori „reideologizat”. Observaţie interesantă. Cu 275 de voturi „pentru”, guvernul Tudose a trecut. Dacă guvernarea erodează, dintotdeauna, încrederea electoratului, social-democraţii îşi văd acum vulnerabilizate, încet-încet, şi flancurile, şi nu de opoziţie, care abia se reaşează, ci de frondişti, de luat în seamă. Atent calibrat ni s-a părut discursul liderului UDMR, Kelemen Hunor, care a atras atenţia asupra instituirii, de la 1 ianuarie 2018, a impozitului pe cifra de afaceri, care va înlocui impozitul pe profit, cu care nu va fi de acord. De altfel o asemenea schimbare majoră ar însemna o revoluţie fiscală a statului, adică o renunţare la cota unică şi o presiune uriaşă pe ANAF. Miniştrii guvernului Mihai Tudose au depus jurământul la Palatul Cotroceni în prezenţa preşedintelui Klaus Iohannis, care a caracterizat, printr-o formulă scurtă, primele 6 luni de guvernare: „aţi băgat ţara în criză, fiindcă nu aţi ştiut să guvernaţi”. Una pesta alta… s-a ajuns la mal. Cu guvernarea. Şi dacă ceva trebuie reţinut din cele întâmplate este că s-a traversat un moment de cumpănă cumplită. Despre care se va mai discuta multă vreme.
