Spania – Italia
Kiev, „Olimpic”, duminică, ora 21.45 (TVR 1)
Spania: Casillas – Arbeloa, Sergio Ramos, Pique, Jordi Alba – Xavi Hernandez, Busquets, Xabi Alonso – David Silva, Torres, Iniesta. Selecţioner: Vicente del Bosque.
Italia: Buffon – Bonucci, Barzagli, Chiellini – Balzaretti, De Rossi, Pirlo, Marchisio, Thiago Motta – Cassano, Balotelli. Selecţioner: Cesare Prandelli.
Arbitru: Pedro Proenca (Portugalia)
Ibericii vor să facă istorie, câştigând 3 turnee finale consecutive, în timp ce italienii speră să respecte tradiţia, devenind campioni după un alt scandal de proporţii în Il Calcio
Finalistele Euro 2012, Italia şi Spania, s-au mai întâlnit la actuala ediţie a Campionatului European în faza grupelor, în 10 iunie, când au terminat la egalitate, scor 1-1. Di Natale, abia intrat, a deschis scorul, pentru ca, trei minute mai târziu, Fabregas să egaleze. Ibericii, care ar putea fi victimele proverbului „pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti” au avut şansa de a scoate din cursă Italia chiar din faza grupelor, dacă ar fi fost egalaţi pe final de croaţi, caz în care „squadra azzurra” şi-ar fi făcut bagajele. Duminică seara, la Kiev, Spania poate face istorie, devenind prima naţională din lume care câştigă 3 turnee finale la rând. Ibericii s-au încoronat campioni europeni acum 4 ani, după ce au învins Germania şi campioni mondiali în urmă cu doi ani, câştigând în faţa Olandei. Germania şi Franţa sunt singurele echipe care au mai avut şansa să facă „tripla” la turneele finale, prima în 1976, iar „cocoşii” în 2002. Dacă RFG-ul a fost aproape, pierzând în ultimul act contra Cehoslovaciei lui Panenka, Franţa nu a trecut de grupe la Mondialul din 2002. În cazul în care Vicente del Bosque îşi va conduce jucătorii spre victoria finală, el va deveni primul antrenor din istoria fotbalului care cucereşte cele mai importante trei trofee: Liga Campionilor (2000 şi 2002 cu Real Madrid), Cupa Mondială (2010 cu Spania) şi Campionatul European, reuşita din 2008 a spaniolilor fiind cu Luis Aragones pe bancă.
Scandalul şi trofeul pentru italieni
Pe lângă forma bună arătată în acest turneu, chiar şi împotriva Spaniei, Italia se agaţă şi de tradiţia legată de scandaluri, care spune că „squadra azzurra” s-a încoronat de fiecare dată când fotbalul intern a fost zguduit de ilegalităţi. Italienii au fost loviţi la începutul acestui an de scandalul Calcioscomesse, care s-a lăsat cu mai multe sancţiuni pentru fotbaliştii şi echipele bănuite a fi fost implicate în meciuri trucate de mafia pariurilor. Precedentele două scandaluri majore din fotbalul italian, Totonero (1980) şi Calciopoli (2006) au avut loc înaintea anilor în care Italia s-a încununat campioană mondială, la turneele finale din Spania şi Germania. Finala Campionatului European reprezintă a 31-a confruntare dintre cele Spania şi Italia, până în prezent italienii dominând în meciurile oficiale, iar spaniolii în cele amicale. Spania s-a impus o singură dată în faţa Italiei într-un meci oficial, în 1920, la Jocurile Olimpice de vară, chiar în prima confruntare cu italienii. Cele două naţiuni au jucat 19 partide amicale şi 11 oficiale. Spania s-a impus în opt meciuri, iar Italia în zece, 12 partide terminându-se la egalitate. În meciurile amicale, Spania s-a impus de şapte ori, înregistrându-se şi şapte remize şi cinci victorii ale Italiei. În partidele oficiale, Spania a câştigat doar o dată în 90 de minute. Spaniolii au mai învins Italia la ediţia din 2008 a Campionatului European, în sferturile de finală, însă după loviturile de departajare.
Del Bosque şi Prandelli, diplomaţi ca de obicei
Selecţionerii celor două echipe au prefaţat ultimul act al competiţiei. „Italia este de 4 ori campioană mondială, nu putem vorbi de o favorită. Şasele sunt egale. Italienii sunt foarte puternici la mijloc datorită unor jucători ca Pirlo şi De Rossi. Trebuie să acceptăm că n-am jucat foarte spectaculos, dar am făcut un joc foarte bun de în apărare şi am controlat jocul în toate meciurile de până acum” a spus Vicente del Bosque. De partea cealaltă, Cesare Prandelli are acelaşi discurs ca şi înaintea semifinalei cu Germania, afirmând că adversarii sunt favoriţi: „Spania e favorită în finală, dar am demonstrat tuturor că Italia merită respect”.
Îngeri păzitori şi căpitani
La capitolul portari, cele două echipe par egale, Buffon şi Casillas fiind probabil cei mai buni goal-keeperi din lume în ultimul deceniu. Casillas a primit doar un gol în cele cinci meciuri de până acum, chiar de la italieni, pe când Buffon a fost învins de 3 ori, unul dintre goluri fiind din penalty (Ozil). Cei doi sunt şi căpitanii finalistelor Euro 2012 şi au reuşit să apere câte un penalty când echipele lro au ajuns la executarea loviturilor de pedeapsă, Buffon la Ashley Young, aiar Casillas la Joao Moutinho.
Spania – aceiaşi 4 apărători, Italia a schimbat şi sistemul şi fundaşii
Dacă defensiva Spaniei nu a suferit nicio modificare de la începutul turneului final, Del Bosque mizând de fiecare dată pe cei patru apărători: Arbeloa, Ramos, Pique şi Alba, Prandelli a schimbat şi de voie şi de nevoie. Astfel, contra Spaniei şi Croaţiei a folosit un sistem cu 3 stoperi, de Rossi fiind retras, iar Maggio şi Giaccherini, predispuşi aşezării 3-5-2, au fost folosiţi pe benzi. În următoarele 3 jocuri, Prandelli a revenit la sistemul cu 4 apărători, iar fundaşi laterali au apărut Balzaretti şi Abate, sau, în cazul semifinalei cu Germania, Chiellini a fost scos în stânga pentru a i se face loc lui Barzagli lângă Bonucci în centru. Au fost şi cauze obiective pentru modificările efectuate, pe rând Chellini şi Abate suferind accidentări.
Bătălia pentru câştigarea „mijlocului”
Spania este cunsocută pentru posesia prelungită, în care mijlocaşii au rolul principal, dar şi Italia a preluat iniţiativa în majoritatea disputelor, tonul fiind dat de „regizorul” Pirlo. În cazul Spaniei problema este simplă: vor fi 5 sau 6 mijlocaşi care vor da tonul la tiki-taka, una mai precaută ca de obicei, în condiţile în care adversarii şi-au sporit măsurile de contracarare a posesiei progresive. Italia ar pueta crea din nou densitate la mijloc prin folosirea a 5 jucători acolo, cu Thiago Motta şi Maggio reveniţi printre titulari, dar şi Balzaretti îşi revendică un loc acolo, iar De Rossi a fost util în rol de susţinere pentru Pirlo. În cazul în care s-ar reveni la sistemul 3-5-2, Montolivo ar putea fi din nou sacrificat, Marchisio fiind păstrat.
Spania, din nou fără vârf sau cu Torres?
În primul meci din grupă, contra Italiei, Del Bosque a aliniat o formulă practic fără vârf de atac, însă a avut cele mai multe ocazii în ultima jumătate de oră, după introducerea lui Torres în locul lui Fabregas, autorul golului egalizator. După experimentul cu Negredo din semifinale, selecţionerul iberic are aceeaşi dilemă: care va fi al 11-lea jucător? Pe lângă variantele Torres sau Fabregas, presa spaniolă vehiculează şi numele lui Pedro, care a schimbat în bine jocul Spaniei în prelungiri contra Portugaliei. Contra Spaniei, Italia a avut ocazii când i-a avut în teren pe titularii de drept, Cassano şi Balotelli, dar a marcat prin rezerva Di Natale, iar Giovinco a suprins şi el prin viteza sa defensiva iberică. Şi cum Diamanti a făcut o figură frumoasă în meciul cu Anglia, Prandelli ar avea destule soluţii ofensive, acesta fiind compartimentul în care Italia este superioară.
Balotelli a eliminat Germania
A doua semifinală de la Euro, disputată la Varşovia, a fost tranşată de dubla lui Balotelli (20, 36), nemţii răspunzând prea târziu, în prelungiri, prin penalty-ul transformat de Ozil, după henţul lui Balzaretti. Assist-urile lui Cassano şi Montolivo i-au prilejuit o seară magică atacantului de culoare al Italiei, care a devenit omul meciului după reuşitele din prima repriză. Imediat după golul de 2-0, Mario Balotelli a rămas stană de piatră, la fel cum o face după fiecare reuşită. „Nu mă bucur la goluri pentru că astfel îmi fac treaba. V-aţi văzut vreodată poştaşul ţopăind cînd aduce o scrisoare?” a argumentat atacantul, în stilul propriu. Nemţii au părut debusolaţi, doar cu Ozil şi, parţial, Reus, în zi normală, iar cuplul defensiv format din Hummels şi Badstuber a fost mai vulnerabil ca oricând. Prandelli a utilizat formula: Buffon – Balzaretti, Barzagli, Bonucci, Chiellini – Pirlo – Marchisio, Montolivo (63 Motta), De Rossi – Balotelli (70 Di Natale), Cassano (58 Diamanti). De partea cealaltă, Joachim Low a mizat pe: Neuer – Boateng (71 Muller), Hummels, Badstuber, Lahm – Khedira, Schweinsteiger – Kroos, Özil, Podolski (46 Reus) – M. Gómez (46 Klose).
Foto: balotelli
