Prefectura Dolj: Când de lucrurile grave se ocupă diletanţii

Comunicatul biroului de presă al Instituţiei Prefectului de la Dolj, din 28 mai a.c., privind deplasarea în Franţa a unei delegaţii cuprinzând pe Marius Deca, reprezentantul Guvernului în teritoriu şi Laurenţiu Ivanovici, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dolj, în vederea semnării unui acord-cadru pentru integrarea familiilor de romi, repatriaţi, este, înainte de toate… incomplet. Adică redactat cu superficialitate, semn al neînţelegerii întregului demers. Şi scăparea este chiar impardonabilă. Fiindcă, pe lângă cei menţionaţi, din delegaţie mai fac parte şi primarii comunelor doljene Sălcuţa şi Vârtop, Ion Pavel, respectiv Constantin Dobrescu, care se regăsesc în „substanţa” acordului pomenit. Comunicatul de presă menţionează, în schimb, în componenţa delegaţiei, pe lângă cei pomeniţi, pe prefectul de Mehedinţi, Nicolae Drăghia, şi vicepreşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi, Adriana Bădănoiu, abia exclusă din PNL. E drept, deplasarea a făcut-o şi conf. univ. dr. Marius Vladu, de la catedra de zootehnie a Facultăţii de Horticultură – Agricultură din Craiova, al cărui rost rămâne nedesluşibil. Dar probabil romii repatriaţi vor fi sfătuiţi să se apuce de „rentabila” îndeletnicire a creşterii, nu a ciordirii animalelor. Nu este stipulat nici numele translatorului, fiindcă atât ar mai lipsi, ca Marius Deca să se hazardeze, pe la Nantes, să vorbească liber în limba lui Voltaire. Şi asta în faţa gomoaselor autorităţi franceze, de-a dreptul iritate de taberele de romi, numărul acestora şi mai ales de faptele lor infracţionale, presa franceză reiterând periodic explozia ratei criminalităţii. Cheia problemei rome a încercat să o găsească atât Guvernul Francois Fillon, cât şi cel actual, al lui Jean Marc Ayrault. Pe vremea când Teodor Baconschi era ministru de Externe, la Bucureşti au venit miniştrii francezi Eric Besson şi Pierre Lelouche (UMP), pentru că romii deveniseră o preocupare asiduă şi Bucureştiul era interesat de accederea în Schenden. S-a spus că discuţia a depăşit cadrul bilateral şi, cu unele excepţii, comunitatea romilor întâmpina peste tot aceleaşi dificultăţi subiective şi obiective. Incriminarea colectivă, victimizarea facilă şi ipocrită erau respinse. În septembrie anul trecut, ministrul francez de Interne, Manuel Valls, însoţit de colegul său, ministrul delegat pentru Afaceri Europene, Bernard Cazeneuve, s-au deplasat la Bucureşti, convenindu-se cu premierul Victor Ponta, miniştrii români de Interne şi al Muncii, semnarea unui acord-cadru – un fel de ghid pentru cooperare – între Oficiul Francez pentru Imigraţie şi ministerele de Interne şi al Muncii din ţara noastră. Acordul, limitat pentru un moment la „aplicarea cu titlu experimental al unui ajutor pentru reinserţia romilor, întorşi din Franţa”, se va aplica printr-un proiect-pilot, ce cuprinde Doljul, Mehedinţiul, Bihorul şi Alba. Manuel Valls a destructurat peste tot, în Franţa, taberele de romi ilegale: la Corneuve. Lyon, Evry, Marsilia. În timpul lui Brice Hortefeux (fost ministru de Interne pe mandatul lui Sarkozy) fuseseră recenzate între 300 şi 400 de tabere de romi în Hexagon. Un an mai târziu, numărul lor rămăsese acelaşi. „Viitorul comunităţii rome trebuie să fie în Europa, dar mai ales în România” a spus Victor Ponta, după întâlnirea cu Manuel Valls şi Bernard Cazeneuve. Pentru a mai adăuga: „România nu se va deroba de responsabilităţile sale”. Manuel Valls, făcând parte dintr-un guvern de stânga, şi-a nuanţat punctul de vedere când s-a referit la responsabilităţile asumate de ţara sa: „evacuările de tabere ilicite, repatrierile, forţate sau ajutate (financiar) dar şi programul de integrare prin locuinţe şi şcolarizare, atunci când e posibil”. Cotidianul „Le Monde” a consemnat „câteva scântei între Paris şi Bucureşti”, legându-se de o afirmaţie a preşedintelui Traian Băsescu, care subliniase că „Bucureştiul nu poate accepta formulări de genul România îşi goneşte populaţia de etnie romă”. A urmat vizita premierului Victor Ponta la Paris, în februarie a.c., unde a încercat să obţină susţinerea Franţei, evident, în problema aderării la spaţiul Schengen. Dar, premergător, „Le Point” şi „Le Figaro” readuseseră în discuţie „hoţii de români”, referirea fiind, de această dată, la „scandalul cărnii de cal”. De Franţa, partener strategic, ne leagă o prietenie istorică, subtile afinităţi culturale şi intense relaţii politice şi economice. Nici abordarea securitară, nici asistenţialismul paternalist nu sunt răspunsuri durabile la problemele specifice ale romilor. De această dată Franţa a propus ceva concret, probând că solidaritatea şi responsabilitatea nu sunt unilaterale. Într-un asemenea context delicat, a trimite la Nantes o delegaţie, cu componenţa enunţată, „băieţi de-ai noştri”, fără nici o expertiză minimă în ceea ce se va discuta, ne referim la Marius Deca şi Laurenţiu Ivanovici, capabili să flateze doar iluzii nerealizabile, când problema este atât de complexă, este o mostră de infantilism, dacă nu de deplină neseriozitate şi ipocrizie.