Lia Olguţa Vasilescu, primarul Craiovei, duce, cu o îndârjire teribilă steagul campaniei „pro Crin Antonescu”, în teritoriu. Excluzând propria campanie electorală pentru funcţia de primar, nu ştim un alt moment în care să fi fost atât de vizibilă şi determinată. A bătut judeţul, de la o margine la alta, cartierele Craiovei, a discutat cu oamenii în adunări cetăţeneşti, le-a explicat acestora, ce avea de explicat, încercând alungarea îndoielilor din rândul nehotărâţilor. A avut întâlniri cu reprezentanţii Partidei Romilor, s-a fotografiat cu copiii acestora, dar şi cu vârstnicii, degajând o empatie molipsitoare, mesajul său fiind unul clar, lipsit de orice echivoc: „duminică votăm un preşedinte care uneşte, un bun comunicator, un familist, un pro-european, în persoana lui Crin Antonescu”. În egală măsură, dispunând de reţeta autorităţii, a potenţat întreg efectivul de militanţi ai social-democraţilor doljeni şi fiecare parlamentar va fi analizat prin prizma rezultatelor obţinute în zona arondată. Un fapt, nu lipsit de relevanţă: pe TikTok un abonat a comparat-o cu… Ana Pauker, deşi asemănarea „fizică” e gratuită, iar maliţiozitatea, dacă asta s-a urmărit, nepotrivită. Detaliile istorice ne spun că, în epocă, de fostul lider comunist s-au lipit diverse etichete precum „tovarăşa de fier”, „doamna de fier”, „Passionaria Balcanilor”, „Stalin cu fustă” ş.a.m.d. (apud „Gloria şi decăderea Anei Pauker”, ed. Polirom, 2016, Robert Levy). Oficial, ministrul de Externe al României (1947-1952), cea dintâi femeie din istoria modernă, care a deţinut o asemenea funcţie, apărea în septembrie 1948 pe coperta revistei Time, descrisă fiind ca „cea mai puternică femeie în viaţă”. Pentru ca într-un articol publicat câteva luni mai târziu „Life” să o descrie ca având „o putere de netăgăduit”. O femeie extraordinar de dinamică. În opinia unui reprezentant al unei organizaţii evreieşti era o figură excepţională în comparaţie cu care… Golda Meir pălea. Când ambasadorii unor ţări europene (Marea Britanie, Franţa, Italia, Olanda ş.a.m.d.) vin la Craiova, ispitiţi să cunoască primarul marelui municipiu, e un semnal, de luat în seamă. Suficient. Primul tur al alegerilor prezidenţiale de duminică e un moment de cardinală importanţă, cum să-l definim altfel, pentru ţară. După două decenii, în care am avut preşedinţi nepotriviţi la Cotroceni, care au dezamăgit şi pe cei care i-au votat, şi pe ceilalţi, Crin Antonescu, oferta Alianţei electorale „România, Înainte” se legitimează ca soluţia cea mai potrivită, capabilă să discute pe teme instituţionale, printr-o abilitate retorică evidentă, o experienţă politică consistentă, pentru momentul în care ne aflăm. Atât prin croiala luminoasă a discursului său, cât şi prin consistenţa acestuia, seducător prin afabilitatea subtilă specifică omului de cultură, se detaşează net de toţi contracandidaţii. Frecventarea culturii n-a produs în cazul lui nici inadecvare, nici moleşirea vigilenţei pragmatice. Nu are peroraţii marţiale, în nici o împrejurare. Astă-seară, în ultima dezbatere, înaintea primului tur al alegerilor prezidenţiale de duminică, în organizarea Antenei 3 CNN, rămâne să ne finisăm, la cei nehotărâţi mă refer, opţiunile. Crin Antonescu este singurul dintre toţi candidaţii, repet, apt să implementeze o politică externă, pliată pe interesele României, ca responsabil de un domeniu suveran, fără să fie copleşit de imensitatea şi complexitatea lumii, utilizând instrumente diplomatice cu luciditate, realism, prudenţă şi obiectivitate. Pariind pe Crin Antonescu, primarul Craiovei a făcut o evaluare –deloc sentimentală-, pragmatică, în consens cu nevoile acute ale ţării. De care are habar.
