Indignarea de cafenea a Olguţei Vasilescu

Senatorul de Filiaşi, Lia Olguţa Vasilescu îşi etalează frecvent, de la o vreme, modestele aptitudini de fostă ziaristă, pe blogul personal, traversată când de irepresibile angoase, când de ironii de ceai dansant, când de frisoane sordide. Scrie, de regulă, la limita suficienţei, în plan logic, fără o minimă documentare prealabilă, livrând tot soiul de vânzoleli private, presupuse a ţine curioşii cu răsuflarea tăiată. Ca o paranteză, pentru o persoană care susţine că „a tradus” – singură – din italiană „Tratatul de sociologie generală” de Vilfredo Pareto, calitatea textelor de pe blog este, prin stilul lor sentenţios, folosind un eufemism, deplorabilă, nu îndoielnică. Sigur, ar fi culmea acum să fi devenit cenzorii prostioarelor şi giumbuşlucurilor mondene, debitate în cascadă, într-o stilistică barbară, de senatorul Lia Olguţa Vasilescu. Acceptăm chiar ideea că uneori are dificultăţi, nu uşor surmontabile, fiindcă după o seară la restaurantul chinezesc din Craiova, bine irigată, nu mai detaliem, şi inspiraţia intră în impas, omeneşte vorbind. Ca să nu ne mai referim la infuzia spirituală a confidenţilor săi, folosim pluralul după cum se vede, de duzină. Numai că Lia Olguţa Vasilescu vrea să ne răspundă, fără mare discreţie, la un articol sau două, în care am comentat vanităţile şi încăpăţânarea ei îmbufnată, privind posibila candidatură la funcţia de primar al municipiului Craiova, la alegerile locale de anul viitor. În care, despre articole este vorba, chiar am ţinut cont, în argumentaţia dezvoltată, de faptul că, într-o perioadă, senatorul Lia Olguţa Vasilescu ne-a fost colegă, ceea ce a uitat, ajunsă parlamentar. Şi iată ce debitează „traducătoarea” lui Vilfredo Pareto: „Am câteva cunoştinţe care alimentează un ziar local că, dacă vin eu la Primărie, îi iau sediul şi nu mai ştiu ce fac”. Două observaţii: prima – noi nu credem că Lia Olguţa Vasilescu „ajunge la Primăria Craiova”. A doua – „că nu ştie ce face”, exprimare nefericită, nu merită comentată. Dar că nu ştie ce vorbeşte – şi nu ştie de regulă – şi bate câmpii cu tot felul de trăsnăi, privind posibilitatea ca viitorul primar să ia sediul celei mai vechi redacţii din Oltenia, nu poate fi trecut cu vederea.

„Înfloriturile artistice, epitetele, sugerările de doi bani şi părerea unuia sau altuia în ceea ce priveşte activitatea mea politică, viaţa mea privată sau planurile mele de viitor mă lasă rece”. Citatul este de pe blogul Liei Olguţa Vasilescu, din articolul „Fără surse! Frontal!”. Noi credeam că un politician chiar e atent la fiecare gest al său, la fiecare demers, la fiecare articol de ziar în care este vizat, îndreptăţit sau neîndreptăţit. Aerele de ţaţă de pe malul Jiului ale doamnei senator de Filiaşi, mai mult provocatoare, anunţă un război pe care îl va avea după toate aparenţele cu cei despre care îşi îngăduie să spună „că ar trebui să se documenteze mai mult”, amestecându-i în tot felul de can-can-uri conflictuale. Deloc paradoxal, comportamentul civic, dar şi politic, al senatorului Lia Olguţa Vasilescu a suferit multe modificări în ultima vreme, nu în sensul bun. Nu e o mare surpriză. Spunea Andrei Pleşu undeva că politica este o perfectă şcoală a nesimţirii. Cu specificarea că – în materie de nesimţire – marii politicieni adaugă hărniciei şcolare dimensiunea vocaţiei. Oricum, până una, alta, „traducătoarea” lui Vilfredo Pareto poate fi mai atentă la caligrafierea corectă a unor termeni uzuali, preluaţi dintr-o altă limbă, ca, de pildă, „monsher”. Şi când are eventuale dificultăţi poate cere ajutorul „congenerului” său Claudiu Manda, şi el un „intelectual” de Dolj, rătăcit prin Parlament.