Timp de câteva zile (28-31 martie a.c.) Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, un far al culturii doljene, organizează cea de a 45-a ediţie a zilelor „Elena Farago”, scriitoare de talent, directoarea „Fundaţiei Aman”, Cetăţean de Onoare al Craiovei, din 1947, recunoaştere a unei existenţe dedicate artei, fiind sărbătorită în mod oficial în prezenţa ministrului Culturii, Ion Pas. Manifestările, din aceste zile, poartă amprenta împlinirii a 144 de ani de la naşterea celei care a avut „o viaţă de roman şi a fost un subiect de dramă”, cum ar fi exclamat Ion Luca Caragiale, aflând povestea ei. În perioada 1897-1898, petrecută în casa lui Caragiale, pentru a se ocupa de educaţia copiilor săi, aflaţi la vârste fragede, găseşte căldura unui mediu familiar, care i-a lipsit atât de mult dar şi o atmosferă prielnică studiului, beneficiind de îndrumarea generoasă şi competentă a marelui scriitor. „N-am avut cultură oficială, decât două clase secundare. Am învăţat şi citit singură tot ce am vrut să ştiu” (cum menţiona într-o scrisoare către C. Bogdan Duică). Pe pagina de Facebook a Bibliotecii Judeţene, condusă de Lucian Dindirică, este prezentat, în semn de omagiu, un film documentar intitulat „Personalităţi craiovene: Elena Farago” (1878-1954), realizat de colectivul solidei instituţii de cultură doljene. I se adaugă, în cadrul proiectului „Cărticica pentru prichindei şi copii mai măricei”, omagiul intitulat „Elena Farago, prietena copiilor”. Putem vorbi de o activitate, mai mult decât notabilă, fiindcă zilele „Elena Farago” nu sunt deloc un eveniment de rutină, bifat birocratic, şi prin substanţa lor chiar prilejuiesc o evocare, în dimensiunile fireşti, a celei pe care Eugen Lovinescu o considera drept „cea mai personală poetă a timpului”, caracterizată prin „reducerea poeziei la principiul ei fundamental, cât şi prin originalitatea formei”, deşi paradoxal nu şi-a găsit locul meritat în istoria literaturii române. Se poate discuta asta, şi din perspectiva simpatiilor politice ale poetei. La Craiova, Elena Farago, născută la Bârlad, descendentă dintr-o veche familie de origine greacă, ajunge în 1907, după ce soţul ei Francisc Farago, se spune intelectual cu prestanţă ce frecventa cercul socialiştilor, este numit director al Băncii Populare din Cetatea Banilor, şi va rămâne până la sfârşitul vieţii. Datorăm singurul studiu monografic riguros prof. univ. dr. C. D. Papastate, apărut la editura Scrisul Românesc în 1975, unul din statornicii prieteni şi admiratori ai poetei, care a valorificat unele texte păstrate, scrisori şi cărţi poştale, aflate în arhiva personală. În corespondenţa bogată cu membrii familiei, cu personalităţi ale timpului (C. Şaban Făgeţel, Charles Laugier, N. Iorga, Felix Anderca, Liviu Rebreanu şi mulţi alţii) desluşim în egală măsură o radiografie a unei epoci istorice cu o viaţă culturală încărcată, în pofida vicisitudinilor, menită a potenţa emanciparea spirituală. Elena Farago a scris mult. A întemeiat la Craiova cu C. D. Fortunescu, I. Dongorozi o remarcabilă revistă literară „Năzuinţa”, la care au colaborat Simion Mehedinţi, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihai Dragomirescu. Pentru tânăra generaţie a patronat revista „Prietenul copiilor”. A fost laureată a Academiei Române cu premiul „Adamachi”, iar în 1938 a primit Premiul Naţional pentru literatură, o recunoaştere binemeritată a operei sale. Însuşi regele Carol al II-lea a acordat poetei, pentru merite literare, medalia „Bene Merenti” – clasa 1 şi Ordinul Meritul Cultural – cavaler clasa a 2-a. Îndemnată de Nicolae Iorga şi cu sprijinul material al acestuia, Elena Farago a străbătut cu trenul, trăsura sau bicicleta satele olteneşti unde a sprijinut material familiile de ţărani năpăstuite în urma răscoalei. La Gvardeniţa (Mehedinţi) a fost chiar reţinută de jandarmi fiind eliberată la insistenţele lui Nicolae Iorga. În 1978 la propunerea UNESCO, poeta a fost omagiată la împlinirea a 100 de ani de la naştere. S-a stins din viaţă la 4 ianuarie 1954, în lăcaşul de cultură, acum, situat în curtea Bibliotecii „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova, numele ei reverberând în spaţiul spiritual al locului.
