Spunea, vineri seara, Sanctitatea Sa Papa Francisc, într-un moment de rugăciune solitară, pe esplanada basilicii „San Pietro”, transmisă în direct pe internet, că „s-a mers înainte cu cea mai mare viteză, simţindu-ne tari şi în stare de orice. Lacomi după câştig (…) nu ne-am oprit în faţa rechemărilor Tale, nu ne-am deşteptat în faţa războaielor şi injustiţiilor planetare, nu am ascultat strigătul celor săraci şi al planetei noastre grav bolnave. Am mers mai departe nepăsători crezând că rămânem sănătoşi într-o lume bolnavă”, s-a spăşit Sfântul Părinte cu un aer de firesc şi nonşalanţă disponibilă. Rugăciunea Suveranului Pontif venea în ziua în care Italia a primit cea mai cumplită veste de la începutul pandemiei – un bilanț fără precedent al deceselor în doar 24 de ore. Dormitam cuminţi, mulţumiţi de noi înşine, într-un respect vag idolatru al ierarhilor, un respect care se bizuia pe frica de pedepsire, pe comoditatea şi orgoliul lumesc şi nu pe convieţiuire şi consimţire. Aserţiunile pontificale au avut relief, nu doar discreţie teologică. Şi un spor de înţeleaptă îndrăzneală. Avertismentele justificate că „nu am ascultat strigătul celor săraci şi al planetei noastre grav bolnave” readuceau în minte şi alte mesaje asemănătoare despre boala celor care se simt „nemuritori şi indispensabili”. Şi ceea ce a impresionat, dincolo de detalii a fost tonul. Tonul unui om liber, riguros, fără urmă de anchiloză. Un tip de discurs care avea ceva de spus. Poate că rugăciunea este calea către care acum, la ananghie, ne înghesuim cu toţii. Instinctul ne spune că suntem fragili, mult prea fragili, în faţa provocărilor care ne aşteaptă pe fiecare şi pe toţi la un loc. E un moment şi de derută, fiindcă nu ne-am mai confruntat cu aşa ceva, dar şi de solidaritate. Papa Francisc s-a rugat pentru oprirea pandemiei. La noi, preafericitul părinte Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a săvârşit în duminica a patra din Postul Mare, Sfânta Liturghie, în paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al reşedinţei patriarhale. Şi patriarhul României a rostit rugăciunea specială pentru încetarea pandemiei precizând că slăbirea credinţei în Dumnezeu întăreşte lucrarea Diavolului asupra omului. Şi că există multă suferinţă pentru că există puţină credinţă. Traduse într-un limbaj laic, toate acestea ne îndeamnă la reflecţie, una cu care nu eram obişnuiţi.
