Întru dragoste de frumos: artistul şi dascălul Victor Pârlac – 75 de ani

0
156

La împlinirea a 75 de ani de viaţă şi 50 de ani de creaţie artistică, Muzeul de Artă Craiova i-a acordat maestrului Victor Pârlac o Diplomă de Excelenţă «pentru merite deosebite în domeniul artelor vizuale şi învăţământului artistic, cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani, din care peste 50 de ani dedicaţi creaţiei în domeniul picturii şi graficii de şevalet. Prin întreaga sa operă, maestrul Victor Pârlac ne-a făcut părtaşi la bucuriile simple ale luminii şi culorii, la stările meditative asupra evoluţiei istoriei oraşului Craiova».

Numărul foarte mare de participanţi la vernisajul expoziţiei omagiale semnate Victor Pârlac – organizat la jumătatea acestei luni, la Galeria „ARTA”, de Muzeul de Artă, în colaborare cu Filiala Craiova a Uniunii Artiştilor Plastici din România, cu prilejul împlinirii a 75 de ani de viaţă şi 50 de ani de creaţie ai artistului – a demonstrat, încă o dată, dragostea şi aprecierea de care se bucură. Ca om, ca artist, ca prieten… Ca profesor, timp de peste 40 de ani, la Şcoala de Arte „Cornetti”, vreme îndelungată şi director ori director adjunct al acestei instituţii, unde mii de tineri i-au frecventat cursurile. Au fost aşezate pe simeze 40 de lucrări de pictură şi grafică din diferite perioade de creaţie (câteva chiar de dată recentă), aparţinând fie autorului, fie unor colecţii particulare, fie muzeului craiovean, s-au rostit cuvinte emoţionante şi sincere, s-au făcut urări – în primul rând de sănătate, căci starea precară a acesteia l-a împiedicat pe artist să ia parte la propria-i sărbătoare. Un gând bun se îndreaptă către domnia sa şi astăzi, când aniversează cei 75 de ani. La mulţi ani, domnule Victor Pârlac!

„Aici şi-a construit cu migală o operă remarcabilă, aici a reuşit să ofere tot ce a avut mai bun elevilor săi”

„Artist cu o personalitate sobră şi caldă, în acelaşi timp” – cum îl caracterizează Florin Rogneanu, directorul Muzeului de Artă, „un sentimental ce se fereşte de destăinuiri şi lacrimi în public; se ascunde, cu multă şi rafinată trudă, în spatele unor colţuri de stradă, sub un stejar bătrân (care sigur face cât o pagină de istorie sau de roman)” – cum îl descria, în 1984, criticul de artă Olga Buşneag, autor al unei picturi cu tonalităţi delicate, Victor Pârlac rămâne, pentru zeci de generaţii de tineri, unul dintre cei mai de preţ mentori pe care i-au avut. Oltean prin naştere şi craiovean prin adopţie – născut la 30 martie 1936, în comuna Făureşti din judeţul Vâlcea –, şi-a împărţit viaţa între catedră şi pictură. Este absolvent al Facultăţii de Arte Plastice din Timişoara şi al Academiei de Arte „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, iar lucrarea de diplomă şi-a susţinut-o cu o monografie a Şcolii Populare de Artă din Craiova – denumirea de atunci a Şcolii „Cornetti”.

De altfel, aici a fost profesor, la clasa de pictură, din 1965 până în 2006, ocupând, de asemenea, între 1983-1986 şi 1988-2000, funcţia de director, iar între 1976-1983 şi 1986-1988 pe cea de director adjunct. În perioada 1995-2001 a fost şi preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România – Filiala Craiova. «Aici şi-a făurit un univers, aici şi-a construit cu migală o operă serioasă, remarcabilă, aici a reuşit să ofere tot ce a avut mai bun, timp de peste 40 de ani, elevilor săi, mai întâi la Şcoala Normală – vechiul Liceu Pedagogic, apoi la Şcoala „Cornetti” – una dintre primele instituţii de acest gen cu învăţământ gratuit din Europa, lucru mai puţin ştiut, care anul acesta îşi serbează, oficial, centenarul. Se pot spune multe despre ce a însemnat această şcoală, despre câte generaţii au studiat acolo compoziţia, culoarea, istoria artei, despre cum a şcolit câţiva dintre marii maeştri ai artei din zona Olteniei de astăzi şi mari nume ale artei contemporane româneşti. Acolo a trudit Victor Pârlac…», sublinia Florin Rogneanu la vernisajul expoziţiei omagiale a artistului.

De la experimentele îndrăzneţei generaţii a anilor ’60 la „o tehnică de lucru aparte, unică…”

Una dintre multele „personale”, din 1974 (când expunea pictură-grafică în sala Teatrului Naţional din Craiova) până în prezent, deschise la aceeaşi Galerie „ARTA”, la Muzeele de Artă din Calafat şi din Craiova. De altfel, acesta din urmă îi organiza, în 2006, în toate cele cinci saloane de la parter, prima şi, deocamdată, singura expoziţie retrospectivă. Se adaugă participările la peste 100 de expoziţii interregionale şi interjudeţene, expoziţii de grup, colective sau interfiliale profesioniste, acceptările la marile expoziţii republicane şi bienale de pictură de la Sala „Dalles” din Bucureşti ori Muzeul Colecţiilor de Artă.

Cu Gabriel Bratu, la expoziţia sa retrospectivă organizată, în 2006, la Muzeul de Artă din Craiova

„Vicu Pârlac, cum îi spun prietenii, face parte dintr-o generaţie extraordinară de artişti, coagulată în deceniul al şaselea al secolului al XX-lea, care, venind la Craiova, au schimbat total preocupările pentru tematică ale artiştilor din generaţia mai veche, interbelică, dominată de personalitatea Fredei Tribalski Delnevo, au schimbat statutul artiştilor plastici faţă de comunitatea în care trăiau, au fost întotdeauna receptivi la tot ceea ce a însemnat noutate în viaţa culturală a Craiovei, au reuşit să deschidă aici prima mare galerie de artă şi, cu ajutorul autorităţilor de-atunci, să organizeze primele ateliere de creaţie”, adăuga directorul Muzeului de Artă craiovean.

 

Gabriel Bratu, grafician: «Pot spune că expoziţia aceasta este un regal. Este viaţa lui Victor Pârlac în tablourile expuse, pentru că el viaţa şi-a dedicat-o picturii. Şi a reuşit să ne arate că într-adevăr este pictor, că ce a făcut a făcut cu suflet, cu gândire. Îi spun multă sănătate, încă 20 de expoziţii de-acum încolo… Să ne vedem la 100 de ani ai lui!».

Şi ca orice artist al generaţiei sale – Vasile Buz, Viorel Penişoară-Stegaru, Eustaţiu Gregorian, regretaţii George Vlăescu şi Ilie Marineanu ş.a. –, Victor Pârlac a experimentat mult în tinereţe, dar şi spre maturitate, câteva dintre încercările artistice ale anilor 1964-1968 regăsindu-se în expoziţia omagială de la Galeria „ARTA”. „A ajuns la o tehnică de lucru aparte, unică… A avut curajul, într-o perioadă în care mulţi artişti contemporani nu realizau studii de nud, să facă el, iar câteva, din perioadele sale reprezentative, se regăsesc în această expoziţie. Însă peisajul a rămas una dintre preocupările sale permanente. Un autoportret, singurul pe care l-a realizat până acum, în urmă cu aproape 40 de ani, se află în colecţia muzeului”, a mai menţionat Rogneanu la vernisaj.

Cu prietenii, în octombrie 2005, la expoziţia regretatului pictor George Vlăescu, deschisă la Muzeul de Artă din Calafat

Despre pictura sa, iată ce nota, cu peste 25 de ani în urmă, acelaşi critic de artă Olga Buşneag, în Enciclopedia Artiştilor Români Contemporani: «Nu uită să împace cromatic şi compoziţional doi peşti albaştri cu o lămâie şi o sticlă de vodcă vagă: alături, într-o foarte realistă ordine suprarealistă, câţiva raci sunt încă verzi, autorul, din motive de timiditate sau milă, nu s-a putut hotărî să-i picteze fierţi definitiv… Cercul de investigaţii al pictorului se consumă în zona Pieţii Vechi, aici suntem la un fel de hotar dramatic şi sentimental, aici are loc discreta agonie a vechiului târg – Craiova…».

Răsplătit cu premii, dar mai ales cu dragostea, aprecierea şi respectul colegilor, publicului, foştilor elevi

Pentru dăruirea sa artistică, Victor Pârlac era răsplătit cu Premiul pentru Pictură al Fundaţiei „Marcel Guguianu” (1996), Premiul „Ion Ţuculescu” al Inspectoratului Pentru Cultură şi Patrimoniu Dolj (1996), Diploma de Onoare a municipiului Craiova pentru valoarea operei plastice (2000), Premiul pentru pictură la Salonul Anual al Artiştilor Plastici Olteni (2001), Diploma de Onoare a municipiului Craiova pentru activitate deosebită în slujba comunităţii craiovene (2001), Premiul pentru pictură la Salonul Municipal Craiova (2003) ş.a. Însă poate mai importante decât aceste recunoaşteri „oficiale” rămân iubirea pe care i-o poartă colegii săi, aprecierea şi respectul cu totul deosebite ale foştilor elevi, bucuria pe care o oferă odată cu fiecare expoziţie, dragostea cu care publicul îi întâmpină întotdeauna creaţia…

Ovidiu Bărbulescu, pictor: «În primul rând îi transmit multă, multă sănătate, ca să poată să picteze în continuare! Ştiu că îşi doreşte asta, are o bucurie şi o stare de spirit deosebite când vine vorba de pictură. Este un om deosebit, pe care l-am cunoscut în urmă cu aproape 50 de ani. Părinţii noştri au absolvit împreună Şcoala Normală şi au fost prieteni şi iată că prietenia a continuat prin noi… Deci, multă sănătate, iar la 80 de ani să fim împreună la încă o expoziţie!».

Marcel Voinea, sculptor, preşedinte al Filialei Craiova a Uniunii Artiştilor Plastici din România: «Personal, l-am cunoscut în 1977, când am venit, proaspăt absolvent, aici, în Craiova. Mi-a fost un coleg foarte bun, am fost colegi şi la Şcoala Populară de Artă – el era director, eu eram profesor de sculptură. L-am admirat de-atunci, am discutat despre compoziţie, despre culoare, despre artă în general, despre viaţă, despre multe altele… Chiar am petrecut mult timp împreună, în felul nostru… Domnul Vicu Pârlac, la cea de-a 75-a aniversare, nu a putut fi prezent la propria expoziţie, dar toţi iubitorii artei sale sunt convins că îi transmit toată iubirea care i-o poartă. Îi urăm sănătate, ca să ne mai poată bucura şi cu alte expoziţii…».