La 30 ianuarie, creştinătatea îi sărbătoreşte pe cei trei mari dascăli ai lumii, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. Sărbătoarea datează din secolul al XI-lea şi a fost instituită de mitropolitul Ioan al Evhaitelor, care a întocmit şi slujba zilei, în vremea împăratului bizantin Alexie I Comnenul (1086). Praznicul a fost închinat celor trei ierarhi în urma unei dezbinări a credincioşilor din Constantinopol, care se întrebau cărui ierarh i se cuvine mai multă cinstire.
Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie Teologul şi Sf. Ioan Gură de Aur au trăit cam în aceeaşi vreme, secolul al IV-lea, când Biserica creştină, abia scăpată de prigonirile împăraţilor romani, ajunsese în primejdie din cauza ereziilor ce se iviseră. Doar Alexandria şi Cezareea rămăseseră bastioane de temut ale Ortodoxiei.
În vremea în care Sf. Vasile ajungea episcop, Cezareea trecea prin zile grele. Devenise un loc în care teologii adevăraţi erau tot mai rari. Necărturarii erau atraşi şi înşelaţi de demagogi, neputând să înţeleagă singuri adevărul. De aceea, lucrarea lui Vasile devenise anevoioasă, în vreme ce adepţii lui Arie câştigau teren tot mai uşor. Vasile se ruga Domnului să-i dea putere să continue lupta şi El îi împlinea cererea, iar izbânzile veneau una după alta, încât şi cei mai greu de convins au fost nevoiţi să-i recunoască măreţia.
Sf. Grigorie de Nazianz, orator înnăscut, poet şi mare teolog, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere adevărul şi în ce chip să vorbească despre El. Chemat la Constantinopol, unde nu mai rămăsese decât o singură biserică ortodoxă, după cinci ani de cuvântări în această biserică, starea lucrurilor s-a răsturnat: Arie nu mai avea decât o singură biserică în capitala imperiului, toate celelalte au trecut la ortodoxie. Pentru aceasta, Sf. Grigorie Teologul a fost ales patriarh al Constantinopolului. Puţini teologi s-au ridicat la înălţimea şi profunzimea teologiei lui. Renumele de “Cuvântător de Dumnezeu” l-a câştigat tălmăcind pe înţelesul oamenilor Taina Sfintei Treimi.
În ce îl priveşte pe Sf. Ioan Gură de Aur, cel care a luat hotărârea să ajungă sfânt când era încă pe băncile şcolii, i-a înfruntat pe toţi adversarii pe toate terenurile şi a câştigat toate luptele. Victoriile lui au fost atât de categorice, încât este unul dintre puţinii sfinţi citaţi atât în calendarul Bisericii apusene, cât şi în cel al Bisericii răsăritene. A fost considerat cel mai iscusit vorbitor pe care l-a avut Biserica, iar tălmăcirea “Evangheliei după Matei” este o adevărată evanghelie practică.
Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi, de la 30 ianuarie, adună într-un singur glas cele trei chemări ale Ortodoxiei: chemarea călugărească a Sf. Vasile, înalta teologie a Sf. Grigorie şi evanghelia practică a Sf. Ioan Gură de Aur.
