Ultimele file ale calendarului anului 2023 aşteaptă să fie desprinse simţind fiorii unui An Nou, care bate, cum se spune la uşă. Ne ştergem din memorie supărările, ne dăm curaj pentru a începe cu speranţe un An Nou. Cum a fost anul care se duce o ştim cu toţii şi căutăm răspunsuri, fiecare în interiorul său, eliminând tot ce nu are… răspuns. În orice sfârşit de an zămisleşte un alt început, în cazul de faţă, sub semnul a ceea ce ştim, războaiele din Ucraina şi Fâşia Gaza, cu complicaţiile lor teribile, resimţite, rundele de alegeri europarlamentare, locale, parlamentare şi… prezidenţiale. Alegeri la care, fără precedent, Facebook-ul va avea rolul său, aşa cum s-a văzut şi la alţii, reuşind prea puţin să construiască, în comparaţie cu cât poate să demoleze. Trăim într-o spirală accentuată a tensiunilor şi conflictelor internaţionale. Sferele de influenţă interne şi externe se redefinesc. Ucraina este de acum un poligon de încercare pentru relaţiile dintre marile puteri. Şi, din păcate, România se află la intersecţia unor linii strategice. Susţine Ucraina, de la începutul conflictului, şi o face la limita puterilor sale. Rusia sângerează din cauza războiului din Ucraina, pe care singură l-a declanşat, dar nu renunţă şi rezistă datorită resurselor naturale imense şi a noii sale colaborări, fără precedent, cu China, şi nu numai, fiindcă şi-a ranforsat relaţiile cu Iranul, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite. Parteneriatul strategic Rusia-China provoacă deja în mod direct „ordinea internaţională bazată pe reguli”, potenţând sferele lor istorice de influenţă, în timp ce dezvoltă în mod activ coridoare extinse de conectivitate interconectată care eludează această ordine. De la 1 ianuarie, BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) va primi în rândurile sale Arabia Saudită, Egiptul, Ethiopia, Iranul, Emiratele Arabe Unite. Argentina care trebuia să se alăture şi-a exprimat rezervele prin noul său preşedinte Javier Milei. Proximul summit BRICS va avea loc în oraşul rus Kazan. Anul 2023 va fi amintit mereu fiindcă marchează un eşec evident al sistemului internaţional dezvoltat, după 1945, pentru a garanta ordinea şi pacea, la sfârşitul celui de al doilea război mondial. Incapabile să oprească invazia rusă a Ucrainei sau ofensiva prelungită a Israelului în Gaza, Naţiunile Unite apar ca o instituţie, în mare măsură obosită. Am văzut acest lucru pe 22 decembrie a.c. când Consiliul de Securitate a trebuit să renunţe la apelul privind încetarea atacurilor israeliene, sub presiunea SUA. În mai puţin de 3 luni bombardamentele au provocat morţi şi răniţi, comparabili cu cei ai agresiunii ruseşti împotriva Ucrainei în 2 ani. A da vina pe pasivitatea ONU ar fi o eroare, fiindcă instituţia reflectă gândurile şi aspiraţiile celor care o constituie. Iar ţările care sunt membre nu mai au o viziune comună. Lumea multipolarizată, născută în ultimii ani, caută o cale şi nu neapărat pentru apărarea valorilor pe care Occidentul le-a protejat mereu, precum respectarea drepturilor omului. Anul 2024 va fi unul „al alegerilor”, în Rusia (martie), India (aprilie), UE (iunie), SUA (noiembrie). Cu alte cuvinte în anul ce vine jumătate din cele 8 miliarde de oameni, de pe planetă, vor merge la vot. Joe Biden joacă moştenirea pe scena internaţională. Şi are o misiune ingrată. Vom trăi şi vom vedea, din nou oportunism, duplicitate, prostie şi tot ceea ce ştim. Să năzuim împreună, că vom izbândi, aşa cum am făcut-o mereu. Acestea fiind zise doresc un An Nou, cu împliniri şi linişte sufletească tuturor celor care ne citesc şi ne sunt aproape. Un An Nou în care înţelepciunea să ne tuteleze!
