O instituţie, care potrivit atribuţiilor ar trebui să pună umărul la identificarea şi propunerea unor perimetre de ameliorare este Agenţia pentru Protecţia Mediului Dolj. În Regulamentul din 2011 privind stabilirea grupelor de terenuri care intră în perimetrele de ameliorare se precizează că cererea sau sesizarea de constituire a unui perimetru de ameliorare se poate face de către agenţiile judeţene pentru protecţia mediului. dentificarea terenurilor degradate şi formularea de propuneri ar trebui să fie o prioritate pentru această instituţie de mediu, mai ales la noi în judeţ.
Numai că, din păcate, nici aici nu prea avem şanse să prioritizăm această problemă. APM Dolj nu a susţinut un demers semnificativ care să ajute la ameliorarea mediului, cum ar fi reîmpădurirea acestor terenuri degradate de pe la noi. Ca şi la Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Dolj, priorităţile sunt altele. Lipsa de acțiune concretă provoacă “moartea” singurului plămân care asigură o gură de oxigen pentru municipiul Craiova.
Este vorba despre pădurea Bucovăţului, situată în proximitatea depozitului ecologic de la Mofleni, pentru care APM Dolj îşi va da, în mod cert, acordul în vederea creării a patru celulele pentru depozitarea deşeurilor menajere. Deşi mirosurile pestilenţiale sufocă oraşul, pădurea Bucovăţului nu mai face faţă cantităţii de substanţe toxice emanate, iar celulele se apropie îngrijorător de rapid de zonele locuite din proximitatea depozitului, APM Dolj urmează aceeaşi linie de conduită adoptată odată cu sosirea pe meleagurile doljene a ECO SUD SA, în 2002.
Staţia de epurare din cadrul depozitului este subdimensionată şi solul din perimetrul depozitului, care se află foarte aproape de râul Jiu, este otrăvit în mod sistematic de ECO SUD SA prin cantităţile excesive de plumb şi de amoniu generate, dar nu ia nicio măsură pentru a remedia acest pericol extrem de grav la adresa sănătăţii populaţiei.
Așadar și Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Dolj ar putea să facă cereri sau sesizări de constituire a unui perimetru de ameliorare, conform unui Regulament din 2011. Din păcate, Direcţia nu a avut nici măcar o singură iniţiativă de acest gen de la apariţia actului normativ. În fapt, instituţia excelează prin pasivitate, face doar strictul necesar, se mulţumeşte să întocmească statistici, parcă vizând să îi ia pâinea Direcţiei Judeţene de Statistică. Şi culmea, chiar şi aceste statistici sunt departe de a reflecta realitatea.
Măcar în doisprezecelea ceas conducerile acestor instituții ar trebui să-și dea seama că fenomenul deşertificării este un pericol real şi emergent şi că luarea de măsuri concrete este o necesitate stringentă atât pentru generaţia actuală, cât şi pentru cele viitoare. Se așteaptă încă propuneri concrete, verificări în teren şi discuţii aplicate cu primarii din fiecare localitate doljeană.
