Canada s-a aflat câteva zile, sub o presiune fără margini, după cele întâmplate la Ottawa, în şedinţa festivă din 22 septembrie, a Camerei Comunelor –cetatea democraţiei canadiene- unde în prezenţa preşedintelui Volodimir Zelenski, şi a premierului canadian Justin Trudeau, a fost omagiat un veteran ucrainian, Yaroslav Hunka, în vârstă de 98 de ani, prezentat drept un luptător anti-comunist şi anti-rus, despre care s-a aflat ulterior că servise în Divizia a 14-a Waffen Grenadier a SS, o unitate militară nazistă, ale cărei crime împotriva umanităţii în timpul Holocaustului sunt bine documentate şi stabilite. Premierul Justin Trudeau s-a spălat repede pe mâini pasând întreaga responsabilitate preşedintelui Camerei Comunelor, Anthony Rota, care marţi şi-a prezentat demisia după ce îl aplaudase pe Yaroslav Hunka, prezentându-l drept un „erou ucrainian” din circumscripţia sa. Yaroslav Hunka, a spus preşedintele Camerei, „a luptat pentru independenţa Ucrainei, împotriva ruşilor în al doilea război mondial”. Şi aici apare o confuzie istorică. Adică… a luptat implicit şi împotriva trupelor canadiene. Fiincă un milion de tineri canadieni au luptat în război, din care 100.000 au murit sau au fost grav răniţi, iar 150.000 au fost luaţi prizonieri în timpul debarcării în Normandia, torturaţi chiar de Divizia a 12-a a Waffen SS. Finalmente Ottawa l-a sacrificat fără nicio reticenţă pe preşedintele Camerei Comunelor. La rândul său, Justin Trudeau a cerut scuze „pentru situaţia în care au fost plasaţi preşedintele Zelenski şi delegaţia ucrainiană”. Grupul de susţinere a Comunităţii evreieşti din Canada, „Prietenii centrului Simon Wiesenthal”, s-a arătat consternat de această întâmplare, de fapt o reevaluare a unui criminal nazist, aplaudat la scenă deschisă, inclusiv de Volodimir Zelenski – în necunoaştere fireşte a întregii poveşti. Pe ansamblu, reacţia organizaţiei evreieşti canadiene a fost timidă, faţă de alte împrejurări, arătându-se îngrijorată de glorificarea unui fost luptător nazist. Pe de altă parte, după cum scria Los Angeles Times în 1987, Canada ar fi primit nu puţini foşti nazişti, după ce o comisie specială identificase câteva mii, imposibil de adus în faţa justiţiei în absenţa dovezilor solide ale vinovăţiei lor. Constatările comisiei incluseseră şi membri SS ai Diviziei Galiţia, din care făcuse parte şi Yaroslav Hunka. Ulterior, cercetările comisiei au fost reduse şi toate guvernele au avut reticenţă la acest subiect delicat, dacă nu şi urât mirositor. Sigur că, în culpă, se află consilierul, specialistul în comunicare, care a acceptat să repună în lumina reflectoarelor o persoană cu o tinereţe tulburătoare, deschizând o polemică de care nu era nevoie. Membrii Guvernului canadian, pentru a atenua lucrurile, au descris evenimentul ca fiind „profund inacceptabil şi ruşinos”. S-a dat apă la moară propagandei ruse, dacă mai are vreo relevanţă. În schimb unul dintre consilierii preşedintelui ucrainian, Mikhailo Podoliak a comentat consternant lucrurile: „fascismul nu este un fenomen alb-negru, totul este mult mai complicat”. Ce se mai poate spune? Titlul uneia dintre cărţile istoricului şi diplomaticului Neagu Djuvara se intitula retoric „Există istorie adevărată?”. Din moment ce toţi parlamentarii canadieni au scandat sloganul „Slava Ukraini”, pe care şi adepţii lui Stepan Bandera îl scandau, nu putem decât să validăm justeţea titlului cărţii pomenite.
