Miraculoasa podgorie Domeniul Coroanei din Segarcea, emblematică pentru viticultura românească, stăpânită de lumina tot mai difuză a anotimpului, care colorează în rugină toate frunzele ce-i stau în cale, după câteva săptămâni de freamăt, conferit de momentul de ritual, care rămâne culesul, cunoaşte de acum liniştea deplină. În vastul amfiteatru în aer liber, portativele simetrice de sârmă, întrerupte din loc în loc de cheia de sol a şpalierilor, nu mai reazămă aromatele note muzicale ale toamnei. De câteva zile culesul s-a încheiat pe cele aproape 280 de hectare. Şi a fost o activitate susţinută cu emoţiile şi neliniştile ei. O cumpătare, o evlavie, pe care numai culesul strugurilor o conferă. S-a început cu soiurile albe, pentru vinuri albe (Fetească Albă, Sauvignon Blanc, Tămâioasă Românească, Chardonnay, Fetească Regală) când analizele de laborator indicau atingerea concentraţiei optime de zahăr şi apoi s-a trecut la soiurile roşii (Pinot gris, Pinot noir, Merlot, Fetească Neagră, Cabernet sauvignon ş.a.m.d.), ajunse la maturitate, ceva mai târziu. Culesul s-a făcut cu combine mecanice (cum se întâmplă de mai mulţi ani, de fapt din 2017) două Pellenc şi una New Holland, la care toate setările de recoltare se reglează instantaneu din cabină cu ajutorul monitoarelor permiţând lucrul şi după lăsarea întunericului, datorită unor camere color şi a luminilor amplasate pe combină. Culesul în timpul nopţii are avantajele lui tehnologice, pentru oenologi. Plantaţia înseşi a fost concepută pentru ca recoltatul să poată fi efectuat şi mecanic. De fapt totul a fost gândit într-o interdependenţă vitală. S-a contat şi pe aportul a 50 de culegători nepalezi, cei din zonă îmbătrânind sau plecând în străinătate. Poveste cunoscută. Imaginea idilică a culegătorilor, în mişcarea lor ordonată, care trebăluiau la fiecare butuc, coşurile mari încărcate cu struguri, până la marginea rândurilor de viţă de vie, apoi revărsarea aceea ca de aur în mari grămezi sclipitoare, zumzetul albinelor şi viespilor atrase de dulceaţa zemurilor scurse, elemente de decor ale unor scene pe care se derula marele spectacol, este doar o amintire. A fost un an sucit, de grea încercare, din cauze cunoscute: canicula prelungită şi absenţa îndelungată a precipitaţiilor. Pentru salvarea producţiei, spunea Mihai Anghel, s-a procedat –ceea ce rar se întâmplă- la o despovărare a fiecărei viţe de o bună parte din rod, adevărată chirurgie vegetală, pentru ca strugurii rămaşi pe fiecare coardă să se poată dezvolta cât mai armonios. Prin „normarea” rodului, strugurii rămaşi au putut fi „hrăniţi”. Podgoria „Domeniul Coroanei” de la Segarcea este una de top în ţară, cu recunoaştere deplină, la marile concursuri internaţionale, unde concurenţa e acerbă. Crama de la Segarcea, de fapt… un castel, cu o ordine de farmacie, unde mustul lipicios, basculat în imense cisterne îşi dezvoltă zbaterea cu sine, fierberea aceea puternică, atent controlată de doamna Cornelia Anghel şi colaboratoarele apropiate, cu maximă vocaţie şi competenţă de admirat, impresionează orice vizitator. Dacă în câmp viaţa bobului de strugure e publică, aici viaţa sa secretă, întâmplările sale care îl conduc de la tinereţea cea mai zburdalnică la vârsta senectuţilor, este vegheată zi de zi, cu maximă atenţie. Procesul de maturare a vinurilor (cu origini controlate), dintr-o largă gamă sortimentală, e urmărit cu o minuţiozitate pe care puţine lucruri o egalează. Despre vinurile Domeniul Coroanei, această imensă reşedinţă a aromelor inefabile, s-a vorbit îndelung. Cu patos, cu competenţă, cu dragoste. Medaliate peste tot -colecţia deţine, mărturie, sute de astfel de medali, în cele mai sofisticate competiţii, cele mai acerbe confruntări-, vinurile Domeniul Coroanei au devenit un brand al Doljului. Cu care realmente ne mândrim. Sau ar trebui să o facem, mult mai des, astfel încât Domeniul Coroanei să se regăsească simţitor în limbajul comun. Fac o paranteză, de fapt încerc să repar o „scăpare”, într-un fel nescuzabilă. În cadrul festivităţilor prilejuite de inaugurarea „foişorului de sticlă” din curtea Muzeului de Artă din Craiova –Centrul Cultural „Constantin Brâncuşi”- despre care am scris de dată recentă, am omis să menţionez că anul trecut la împlinirea a 145 de ani, de la naşterea marelui sculptor, Domeniul Coroanei din Segarcea a lansat vinul special denumit „Sărut” despre care doamna Cornelia Anghel opina convinsă că „Brâncuşi ar fi savurat acest vin”. Era un omagiu adus marelui sculptor. Un cupaj, de o fineţe sesizabilă, care deschide sufletele, apropie inimile, dezleagă limbile. În culorile pastelate ale toamnei, veşnicia închide pleoape din pieliţa de strugure peste albastrul cerului, aici într-una dintre cele mai miraculoase şi mândre, podgorii din câte există: Domeniul Coroanei.
