Recent, ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a comentat un subiect sensibil pentru opinia publică: cel al risipei alimentare. Demnitarul precizează că va fi vorba de un proces mai lung, în care comportamentul alimentar trebuie modificat şi recunoaşte că el însuşi a aruncat alimente din frigider pentru că termenul de valabilitate fusese depăşit. Numai că ideea de a redistribui aceste alimente atrage cu sine multe necunoscute. Cine va suporta cheltuielile logistice generate de mutarea produselor din supermarket la alte unităţi consumatoare, cine va răspunde în faţa legii de eventuale incidente sanitar-medicale ivite la consumatorii finali, cine va garanta că un circuit, aparent legal, cel al procesului-verbal de distrugere a alimentelor expirate, nu va fi folosit cu preponderenţă, în detrimentul producătorilor? Sunt doar câteva întrebări pertinente, ce-şi aşteaptă clarificări cât mai urgent.
Umplerea frigiderului cu produse alimentare şi expirarea acestora înainte de a fi consumate a devenit, din păcate, o obişnuinţă la români, a declarat, în urmă cu două zile, Achim Irimescu, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în marja evenimentului Packexpo – Expoziţie pentru industria de ambalaje şi soluţii de ambalare.
„Omenirea va ajunge la o criză alimentară şi acest fapt a condus şi la orientarea către ceea ce se aruncă şi ceea ce se degradează, pentru că sunt două elemente diferite. Mai util ar fi să avem în vedere şi modificarea mentalităţilor, în România. Cred că România are capacitatea de a rezolva această problemă. Avem un grup de lucru la nivelul ministerului, format din 25 de entităţi publice şi private, şi sper ca, pe termen lung, să avem rezultate în combaterea risipei alimentare. Consumatorul trebuie să ştie cum se comportă faţă de produs. Problema se pune tot mai acut pe viitor faţă de consumul de alimente. Știm cu toţii că, actualmente, în Uniunea Europeană, fără subvenţii, nu s-ar putea produce produse la preţuri accesibile pentru consumatori. Din păcate, la români s-a constatat o obişnuinţă în a-şi umple frigiderul şi, după un timp, să se constate depăşirea termenului de valabilitate înainte de consum. Recunosc, şi mie mi s-a întâmplat acest lucru. Deci, trebuie să ne schimbăm comportamentul alimentar”, a precizat Achim Irimescu, ministrul Agriculturii.
Franţa a reuşit în doar 4 luni
La nivelul statelor membre UE, risipa alimentară este de peste 89 de milioane de tone pe an, circa 180 kg pe cap de locuitor. „Graţie unei mobilizări a societăţii civile pe Change.org, în Franţa a fost votată o lege care obligă toate supermarketurile şi hypermarketurile să doneze alimentele nevândute. Aceasta victorie a Franţei a avut un ecou extraordinar în toată lumea. Este, deci, momentul să extindem această mobilizare pentru a obţine o lege similară la nivel european, pentru a stopa risipa alimentară în fiecare ţară europeană”, menţionează platforma online Change.org, care adună peste 160 de milioane de persoane ce se implică în găsirea soluţiilor la marile probleme cu care se confruntă societatea actuală. De precizat că măsura a fost legiferată după doar patru luni de la iniţierea proiectului. Comisia Europeana pregăteşte acum o „strategie pentru economia circulară” care include şi lupta contra risipei alimentare şi lansează o consultare publică pentru a culege părerile cetăţenilor pe această problematică.
Multe întrebări îşi aşteaptă răspunsuri
Faptul că trebuie să umblăm la comportamentul nostru alimentar ţine de mai mulţi factori, iar o eventuală ameliorare a stării actuale, când încă aruncăm alimentele ce ne expiră prin frigidere, va fi de durată. Lanţul comercial prin care furnizorii, supermarketurile şi clienţii finali sunt legaţi ne arată că va fi foarte greu să fie convinşi, unii sau alţii, să accepte riscurile unei redistribuirii a alimentelor aflate în prag de expirare. Concret, atunci când un aliment se apropie de termenul de valabilitate, reprezentanţii supermarketului sună furnizorul şi, de regulă, îi propun două variante – fie se va face o promoţie, de genul 1+1 gratis, fie se va ridica produsul la data expirării şi va fi trecut pe pierdere în sarcina producătorului, urmând să se decidă ulterior modalitate de scoatere din stocul valoric.
Aşadar, dacă mezelurile sau produsele din lapte mai au 4-5 zile până la expirare, cine oare îşi va asuma predarea lor către alţi beneficiari, decât clienţii iniţiali ai magazinelor? Supermarketurile vor spune că mai pot micşora din pierdere, dacă ar fi lăsate să vândă până în ultima zi de valabilitate a produselor, iar furnizorii ar fi şi ei mulţumiţi că nu le se întoarce marfa deja facturată. Cine îşi va asuma transportul acestor alimente? În primul rând, sunt cheltuieli de logistică, ce se vor regăsi, în cele din urmă, în creşterea preţului la raft. În al doilea rând, dacă la capătul lanţului comercial, un om sau un animal din grădinile zoologice se vor intoxica alimentar, cine va răspunde? Producătorul sau supermarketul de unde s-a ridicat marfa? O cumpătată punere în ordine a răspunsurilor la aceste întrebări va fi benefică, cu condiţia să nu se genereze un circuit vicios, în care preţurile să crească, iar consumatorii finali să fie păcăliţi. Şi mai e un amănunt, tipic nouă. Să fim realişti, în spitale, creşe, centre de plasament, în grădini zoologice şi adăposturile canine, angajaţii fac prima triere a alimentelor şi apoi mai ajunge ce trebuie şi cât trebuie la bieţii oameni sau nevinovatele patrupede!
„De vină este infrastructura”
Alimentele aruncate în România reprezintă 2,55% din totalul risipei la nivel UE. Deşi este una dintre cele mai sărace ţări din UE, cu peste 40% din locuitori în pragul sărăciei, România se află pe locul 10 din 27 de ţări analizate de Eurostat, în anul 2015.
Cercetările din ultimii ani arată că mâncarea ajunge la groapa de gunoi fie din cauza excesului de consum, în ţările cu economie puternică, fie din cauza condiţiilor economice sau meteorologice nefavorabile, însă pierderile sunt similare. Studiile arată că cele 30 de procente din producţia mondială, care se aruncă în fiecare an, ar putea acoperi de trei ori necesarul de hrană pentru populaţia globului. Valoarea pierderilor este, în fiecare an, de şase ori mai mare decât cea a ajutoarelor pentru dezvoltare, iar Comisia Europeană atrage atenţia că, în lipsa unor măsuri adecvate şi urgente, pierderile alimentare ar putea creşte cu 40% până în 2020.
Deputatul Florin Alexe, iniţiatorul proiectului de lege anti-risipă, susţine că, din nefericire, risipa de hrană creşte de la an la an. Cifrele pe care le deţine de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, care primeşte informări periodice în acest sens, sunt îngrijorătoare: spre exemplu, numai pentru un sub-produs, cantitatea de alimente distruse a crescut cu 2 milioane de kg, într-un singur an, de la 15 la 17 milioane de kg. Legat de pierderile înregistrate în sectorul alimentar, deputatul Florin Alexe are o explicaţie clară: de vină este, în primul rând, infrastructura. Acest proiect poate avea succes doar dacă societatea, reprezentată de ONG-uri, şi industria – producători, distribuitori, retaileri – pot sta la aceeaşi masă şi pot conlucra în rezolvarea acestei situaţii, pentru reducerea reală a risipei alimentare, crede deputatul Florin Alexe.
