Moment emoţionant, ieri, la Facultatea de Inginerie Electrică a Universităţii din Craiova. Promoţia 1976 a Secţiei „Maşini şi Aparate Electrice”, din cadrul Facultăţii de Electrotehnică, denumirea de atunci a instituţiei de învăţământ superior, a ţinut să celebreze momentul, cu atât mai mult cu cât este vorba despre prima generaţie care a finalizat cursurile în sediul nou, în acei ani, al Facultăţii de Electrotehnică. Atât studenţii de atunci, cât şi unul dintre asistenţii universitari, aflat la începutul carierei, au depănat amintiri şi s-au gândit la cei care au plecat în altă lume.
Catalogul absolvenţilor Facultăţii de Electrotehnică din Craiova – Secţia „Maşini şi aparate electrice” – promoţia 1976 este foarte strict: 37 de tineri ingineri au plecat în carieră, prima dată în stagiatură, aşa cum erau vremurile. Ieri, la întâlnirea de 40 de ani, din păcate zece dintre ei nu au mai putut răspunde „prezent”, memoria fiindu-le cinstită de cei prezenţi.
Unii nu s-au văzut de ani de zile, cel mai bun exemplu fiind cel al prof. ing. Cornel Mănescu, plecat în Franţa, la Nîmes, în 1988, care a ţinut să precizeze: «La mine a fost o problemă. Eram inginer la „Electroputere”, s-a ivit o oportunitate de a pleca în Maroc, patru ani am profesat acolo, de aceea am fost cadru didactic la fostul Liceu Industrial nr. 1 din Craiova, actualul „Traian Vuia”. Au fost mai multe probleme în acei ani, practic am fost obligat să emigrez, dar, până la urmă, am făcut o carieră în Franţa, iar ceea ce s-a întâmplat atunci a fost un pas în faţă pentru mine. Mă mândresc cu familia mea – trei copii şi cinci nepoţi – şi o activitate didactică şi ştiinţifică plină. Am fost, până anul trecut, profesor acolo, când am ieşit la pensie. Mă întorc, oricând, cu plăcere în Craiova, cu atât mai mult cu cât avem – atât eu, şi cât soţia – părinţii aici. Este pentru prima dată când îi revăd pe cei cu care am împărţit şi bune şi rele. Le mulţumesc tuturor că suntem împreună».
Amintiri, amintiri…
Promoţia acelui an a fost cea care a dat persoane cu succese în activitate, fie ea personală, fie profesională. I-am întrebat pe câţiva dintre tinerii de atunci, maturii de acum, despre amintirile acelor ani, iar răspunsurile nu au întârziat să apară. „Au fost ani frumoşi. Ţin minte că, atunci când nu mergeam la ore – deh, păcatele tinereţii! –, o rugam pe colega noastră Ancuţa Dumitrescu (prezentă în sală – n.r.) să ne scrie cursurile în dublu sau triplu exemplar, cu coli de indigo, pe aceea vreme nu erau copiatoare, şi promovam examenele. Ulterior, ne revanşam faţă de prietena noastră. Ţin minte că examenul de licenţă l-am avut cu domnul profesor, pe atunci asistent, Ion Mircea, cel care se află şi acum în sală” – Barbu Bălteanu.
«Nici nu ştiu când au trecut atâţia ani. Avem în spate o experienţă îndelungată, cu realizări atât pe plan profesional, cât şi personal. Dacă mă întrebaţi de cele mai frumoase amintiri, vă spun că acestea sunt legate de sesiunile de examen, fiindcă atunci eram mult timp împreună. Ca materii, cu toţii aveam dificultăţi la „maşini electrice”, „măsurări electrice” şi „acţionări electrice”, dar, de fapt, disciplinele care şi-au pus amprenta asupra carierei noastre» – prof. univ. dr. Maria Brojboiu, fost decan al Facultăţii de Electrotehnică, la începutul anilor 2000.
«Ţin minte că, împreună cu un coleg, Toma George, plecat, din păcate, dintre noi de curând, am realizat, îndrumaţi de domnul profesor Cioc, împreună cu trei ingineri de la „Electro”, un motor destinat industriei zahărului, care a intrat, ulterior, în producţie de serie. Atunci, fiecare student a primit echivalentul a trei burse, iar inginerii câte trei salarii. Pentru noi a fost ceva extraordinar» – Dumitru Ţapu.
„Sunt onorat că le-am fost profesor”
Atunci, actualul prof. univ. dr. ing. Ion Mircea era tânăr asistent şi, aşa cum am amintit, îndrumător de proiecte. După 40 de ani, acesta îşi aminteşte: „Eram la începutul carierei. Venisem prin 1972-1973, când începea construcţia turnului Facultăţii de Electrotehnică, pe care, de atunci, îl ştie toată lumea. Aveam probleme cu ţinerea cursurilor de laborator, dotarea fiind cea care era în acea perioadă, iar studenţii ne-au ajutat foarte mult. Cei pe care îi vedeţi astăzi sunt componenţii primei promoţii care a finalizat cursurile în noua, pe atunci, clădire a Facultăţii de Electrotehnică. Sunt onorat că le-am fost profesor”.
