Omagiu dascălului Nicolae Andrei

0
133

A fost multă lume ieri în cancelaria arhiplină a Colegiului Naţional „Carol I” pentru a-l sărbători pe venerabilul dascăl craiovean Nicolae Andrei, mulţi ani director, dar de fapt patron spiritual al acestei emblematice unităţi de învăţământ preuniversitar de stat. Foste şi actuale cadre didactice, foşti elevi, încărunţiţi de acum, reprezentanţi ai ISJ Dolj şi ai administraţiei publice locale şi judeţene au avut alocuţiuni calde, încărcate de emoţie, dedicate unui om de cultură, dascăl cu autentică vocaţie, din fibra, nu greşim, „domnului Trandafir”, plecat dintr-un sat al Podariului, de lângă Craiova, pentru a-i lumina pe alţii. Urmând pilda „a lui său frate”, Ştefan Andrei, cum i-a spus mereu celui care a reprezentat diplomaţia românească mulţi ani. Puţine au fost tentaţiile vieţii, deloc pomenite, pentru Nicolae Andrei, dar nici una n-a putut eclipsa vreodată dragostea sa pentru actualul Colegiu Naţional „Carol I”, denumit „Nicolae Bălcescu” pe vremea sa, cu zeci de promoţii de absolvenţi cultivaţi, deveniţi oameni prin studiile de mai târziu. O listă neactualizată a premiilor internaţionale consemnează peste 52 de medalii de aur, argint şi bronz şi nume precum cele ale lui Octavian Bâscă, Doina Dincă, Mircea Sava Teodorescu, Louis Funar, Octavian Fărcăşanu, Cristian Talău, Victor Pădureanu, Corneliu Prodescu, Cristian Jitianu, Raul Mitran sau cel al regretatului Mihai Pătraşcu. Şi lista ar putea continua. Slujitor al Cetăţii, înţelegând într-un sens nobil, aidoma altor mari cărturari ai ei, rostul şcolii bine făcute, şi ne gândim la Gheorghe Chiţu, cu deplină receptivitate faţă de copiii săraci, dar dotaţi, de pe întreg cuprinsul Doljului, Nicolae Andrei şi-a dedicat, cu înţelepciune, puterea de muncă unei nobile meniri. Încât şi acum numele său reverberează pe holurile şi în sălile de clasă, în cancelarie şi la tot pasul, în baza sportivă din această citadelă de învăţământ mediu, unde s-a făcut şi se face ceea ce numim „carte”. Exigent cu sine, dar şi cu toţi colaboratorii săi, fără excepţie, profesorul Nicolae Andrei, autor al unor monografii riguros documentate, bine scrise, a înnobilat prin vocaţia sa didactică calitatea de dascăl, încât nume precum cele ale lui Virgil Schnaider, Liliana Niculescu, Constantin Ticu, Ion Barcău, Gheorghe Stănică, Gheorghe Brânzan, Iuliana Coravu şi atâţia alţii au devenit repere didactice de urmat. Ca dascăl adevărat, plămădit parcă pentru a fi aşa ceva, aidoma unui violonist de mare talent, Nicolae Andrei va dăinui încrustat ca o efigie, de-a pururea, pentru competenţa şi devotamentul său didactic. Pentru harul său managerial. Ani de-a rândul, dar şi acum, după pensionare, n-a scos din drumurile sale Colegiul Naţional „Carol I”, unde ieri, trecut prin nouă decenii de viaţă, şi-a regăsit un trecut senin şi curat, nu lipsit de vârtejuri, pentru câteva ceasuri. Când la un moment de bilanţ al vieţii primeşti atâta recunoştinţă, înseamnă că totul a avut un sens şi faptele, multe la număr, decantate de timp, îţi conferă liniştea sufletească necesară. Nu e prea mult, dar nici prea puţin. La mulţi ani, domn’ profesor!