Directorul SRI, George Maior, nu dă buzna toată ziua în studiourile de televiziune, apare rar în presă cu câte un interviu sau o declaraţie oportună, aşa că atunci când se întâmplă să enunţe un punct de vedere sau puncte de vedere, cum s-a întâmplat ieri la Adevarul Live, lectura comentariilor sale merită făcută. Cu atenţie. Analist competent al evoluţiilor regionale, dotat cu un discurs sobru şi rafinat, grav în orice ipostază, George Maior ştie să evite cu abilitate orice capcană gazetărească, să dozeze parcimonios informaţia furnizată şi mai ales să se facă interlocutor agreabil, prin exprimarea îngrijită şi tactul desăvârşit. Deţinând o expertiză de acum probată, şi prin lucrările publicate pe chestiuni geostrategice regionale, cu referiri la intersecţia unor actori extrem de puternici – Turcia, Ucraina, Rusia – în vecinătatea Mării Negre, raţionamentele sale sunt demne de interes. Când domnia sa afirmă că „trebuie să ştim să ne identificăm aliaţii – Polonia, Turcia – să fim în avanpostul acestor transformări”, suntem în faţa unei revelaţii. Fiindcă dacă Polonia, de pildă, este ţară membră UE şi NATO, Turcia rămâne deocamdată doar membru solid al Alianţei şi partener economic al „celor 28”. Fireşte, nu este deplin confortabil să te exprimi, de la altitudinea de principal vector de imagine al celui mai important serviciu de informaţii al ţării, asupra unui noian de probleme delicate ale momentului, când inclusiv o „conjuncţie” banală, neaşezată bine în frază, poate genera suspiciuni. George Maior exprimă însă în interviul acordat un pertinent punct de vedere asupra „politizării administraţiei publice”, temă îndelung lustruită şi fără soluţionare. Şi spune aşa directorul SRI: „Puţini politicieni încearcă să se profesionalizeze într-un domeniu, pe care trebuie să-l stăpânească. De aici pornesc lucruri negative. Prin elementul politruc distrugem o resursă strategică a statului (…). Nu există stat democratic modern unde se negociază funcţiile de cea mai mare expertiză, în sens politic”. Chiar dacă am putea vorbi de un truism în această evaluare, faptul că este făcută de o competenţă a intelligence-ului îi conferă un plus de valabilitate. Fiindcă un partid politic responsabil nu e, în mod normal, o simplă maşinărie pentru câştigarea puterii, ci, într-o măsură cel puţin egală, anticiparea exerciţiului ei, respectiv pregătirea unor echipe de decizie plauzibile. Cu alte cuvinte, liderii de partid ar trebui să aibă, la îndemână, pe lângă strategii electorale eficiente, şi competenţele executive care, ajunse la vârf, în funcţii de decizie, să garanteze profesionalismul guvernării şi prin aceasta prestigiul formaţiunii pe care o reprezintă. Această logică n-are căutare. De bună seamă, nici o alegere nu e sigură. Dar nici să nu te revendici de la o activitate concretă, autentică, de la o anume notorietate, o prestaţie măsurabilă şi recunoscută, nu se poate. Ajungând aici, ne-am putea disocia într-un fel de afirmaţia gravă a directorului SRI: de ce pentru funcţii de cea mai mare expertiză, la care făcea referire domnia sa, nu funcţionează „avizul negativ al SRI”? Cum poate ajunge, ca să dăm un exemplu simplu, reprezentantul guvernului în teritoriu, adică prefect, o persoană fără minime cunoştinţe administrative, când deţine, prin lege, şi funcţia de preşedinte al comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi funcţia de preşedinte al comitetului pentru situaţii de urgenţă, şi nu mai vorbim de alte competenţe prevăzute de lege? Şi, pentru a nu crea confuzii, ne referim la ultimii ocupanţi ai postului menţionat la Dolj, anterior lui Sorin Răducan. Şi comentariile, sigur, ar putea continua. În fine, o referire en-passant la istoricul Lucian Boia, pentru eseul acestuia bănuim „De ce e România altfel”, fără enunţarea titlului, putea fi evitată, fiindcă o trimitere doar la această lucrare, care a generat comentarii pro şi contra exacerbate, nu şi la restul operei sale, mai mult decât interesantă, poate crea confuzii, pe care, suntem convinşi, ambasadorul George Maior nu le-a dorit.
