La cinci luni de la începutul războiului în Libia, nici una dintre părţile aflate în conflict nu reuşeşte să-şi asigure un avantaj decisiv. Regimul de la Tripoli al colonelului Muammar Gaddafi nu a fost în măsură să-şi redobândească controlul asupra celor trei zone mari ocupate de rebeli: Cirenaica, portul Misrata şi regiunea Djebel Nefusa. În această ţară-deşert toate recuperările sunt îngreunate de bombardamentele aviaţiei NATO. Lipsiţi de pregătire adecvată şi tehnică militară, rebelii, coordonaţi de Consiliul Naţional de Tranziţie (CNT) de la Benghazi, n-au mai putut avansa, în pofida armamentului livrat de Qatar şi Franţa. Aprovizionarea a devenit o problemă după ce Rusia a protestat că aceste livrări exced mandatul Consiliului de Securitate al ONU, ce permitea numai operaţiuni aeriene cu „protejarea populaţiei civile”. În urmă cu două săptămâni, CNT vehiculase în media informaţia că a preluat terminalul petrolier de la Brega. Numai că micul orăşel de coastă este deţinut, în continuare, de trupele loiale regimului de la Tripoli. Pe scurt, situaţia militară este realmente blocată şi nu este sigur dacă pe timpul Ramadanului, care începe la 1 august, se va debloca. Deşi discuţiile secrete între Tripoli şi reprezentanţii rebelilor s-ar putea intensifica în luna august, spre a preîntâmpina soarta Bagdadului, devastat de războiul civil din anii 2005-2007. Eşecul negocierilor purtate la Tunis, în urmă cu două săptămâni, între o delegaţie americană şi un emisar al Gaddafi, a demonstrat că acesta din urmă nu are vreo şansă de a-şi salva puterea personală. Pentru puterile occidentale, precum şi pentru statele Ligii Arabe, dar şi marea majoritate a cetăţenilor libieni, a devenit clar că viitorul Libiei este unul fără Gaddafi, indiferent dacă acesta se va exila în străinătate sau în vreun oraş al ţării sale. Negocierile se poartă acum între CNT, care forţează recunoaşterea internaţională, după ce a dobândit acces la fondurile statului libian îngheţate în străinătate, şi tehnocraţii de la Tripoli, „fără sânge pe mâini”. Medic de profesie, actualul premier libian, Baghdadi Mahmoudi, este unul dintre aceia. Fiind considerat o personalitate rezonabilă, capabilă să contribuie la reconcilierea naţională, prin alcătuirea unui guvern de tranziţie, care să cuprindă reprezentanţi ai părţilor aflate în conflict, în vederea elaborării unei Constituţii democratice. O altă personalitate rezonabilă este Mahmoud Jibril, actualmente numărul doi din CNT, fost director general al Consiliului de Dezvoltare Economică al ţării. Cei doi se cunosc bine de mai multă vreme. Se spune că la 14 iulie a.c., directorul de cabinet al lui Baghdadi Mahmoudi s-a întâlnit, în secret, la Paris, cu filosoful francez Bernard Henry Levy, la domiciliul acestuia. Apropiat de CNT, dar şi de preşedintele francez Nicolas Sarkozy, Bernard Henry Levy s-a angajat în iniţierea unui dialog în vederea pregătirii „zilei după”, la Tripoli şi Benghazi, plecând de la premisa că plecarea lui Gaddafi nu este negociabilă. Bernard Henry Levy a şi prezidat o întâlnire între înalţi demnitari de la Tripoli şi un reprezentant acreditat al CNT. Momentan, situaţia este total blocată, raidurile aeriene suspendate, dar se aşteaptă rezultatul discuţiilor secrete, care nu lipsesc.
