Fără îndoială, cea mai mare surpriză a Mondialului din Rusia este eliminarea Germaniei încă din faza grupelor, în care campioana mondială a ocupat ultima poziţie. Este primul turneu final mondial în care nemţii nu ies din grupe. Au mai fost eliminaţi devreme, în urmă cu 80 de ani, dar în 1938 nu era sistem cu grupe la Mondial. Motivele parcursului dezastruos al Mannschaft-ului pot apărea din orice unghi am privi deciziile lui Joachim Low. Până şi soarta ultimelor campioane mondiale a fost invocată, Franţa, în 2002, Italia, în 2010 şi Spania, în 2014, fiind eliminate şi ele în faza grupelor, deşi erau în postura de campioane mondiale en-titre. Germania nu a etalat un fotbal modest la Mondial, poate cu excepţia ultimului meci, cu Coreea de Sud. A fost probabil echipa care şi-a creat cele mai multe ocazii şi chiar a impresionat prin uşurinţa cu care a ajuns la poartă. Numai că acolo, la finalizare, a suferit ca niciodată. Echipa extrem de care dintotdeauna era capabilă să marcheze 4 goluri din 3 ocazii a ajuns să compună şi să nu poată interpreta. Germania a părut molipsită oarecum de virusul Guardiola, cu un joc elaborat, bazat pe o posesie covârşitoare, prin care îşi supune adversarul, dar unul care are nevoie de un jucător sclipitor, altfel nu este întotdeauna eficient. Low a comis şi el câteva erori impardonabile. L-a lăsat acasă tocmai pe omul lui Pep, Leroy Sane, care venea după un sezon excelent la Man City, considerând că acolo este acoperit cu Draxler, a treia variantă pe post la PSG, după Neymar şi Di Maria, şi cu Brandt, altfel bun, atunci cât a jucat. Low a avut numai 4 puncte fixe în cele 3 meciuri: Neuer, Kimmich, Kroos şi Werner. În rest, s-a jucat cu formula de start. Neuer, care a primit 4 goluri în 3 meciuri, vine după un sezon în care nu a jucat deloc, în timp ce ter Stegen a fost imperial la Barcelona. Kimmich şi Kroos au fost poate cei mai buni jucători ai nemţilor, e adevărat. De asemenea, Timo Werner a fost nelipsit din formula de bază şi chiar când a fost introdus Gomez nu a fost înlocuit, fiind trecut în stânga. Aici, poate Low chiar nu a găsit vreun golgheter de nivelul lui Gerd Muller, Seeler, Rummenigge, Klinsmann, Voller, Podolski sau Klose, iar Thomas Muller nu mai are norocul de odinioară, fiindcă talent n-a avut vreodată, în timp Mario Gomez este aproape de retragere. Cuplul de stoperi a fost schimbat la fiecare meci: Hummels-Boateng, în primul meci, Boateng-Rudiger, în al doilea, Sule-Hummels, în ultimul. Pe stânga a început titular Plattenhardt, apoi a jucat Hector două meciuri. Cuplul de mijlocaşi central l-a conţinut permanent pe Kroos, indispensabil, iar lângă el au evoluat, pe rând: Khedira, Rudy, Gundogan şi din nou Khedira. În spatele lui Werner a fost din nou „distracţie”, niciun jucător din tripletă nefiind titular în toate cele 3 jocuri. S-a început cu Draxler-Ozil-Muller, s-a continuat cu Draxler-Reus-Muller şi s-a terminat cu Reus-Ozil-Goretzka. Pe parcurs a mai fost încercat şi Brandt şi a mai fost coborât Werner, când a intrat Gomez. În unele momente, spre exemplu la pauza meciului cu Suedia, aceste schimbări, surprize au fost benefice, dar oricât de bine pus la punct ar fi fost sistemul de joc, nu a ajuns vreo echipă să câştige un turneu sau în fazele finale cu atâtea schimbări în formula de bază de la un meci la altul. În plus, probabil nemţii au considerat că golul lui Kroos a fost şi cel al calificării, luând Coreea de Sud la preţ de matineu. Poate nici „scandalul Erdogan”, cu Ozil şi Gundogan în prim-plan, n-a avut efecte pozitive asupra atmosferei din lot şi din tribune, şi implicit asupra evoluţiei acestora, dar nu se poate spune că a fost cauza principală a eşecului. Vina este la Low, iar 12 ani pe banca Mannschaft-ului i-or fi ajuns!
