Revelaţia Euro 2016, până în acest moment, este, de bună seamă, reprezentativa Islandei (locul 34 în clasamentul FIFA), după isprava cu eliminarea istorică a Angliei (2-1). Dacă se omite ceva este tocmai faptul că vikingii au lăsat, printr-un dublu succes, „acasă” Olanda, locul 3 la Mondialul brazilian, şi au mai dat în preliminarii frisoane Turciei şi Cehiei. Oamenii lui Lars Lagerback au adus aminte tuturor că de fapt, în grupă, remizaseră cu portughezii (1-1), cu ungurii (1-1) şi învinseseră Austria (2-1), adică probaseră un potenţial remarcabil. Bilanţ: două victorii şi două remize. Ţară mică (330.000 de locuitori) şi cu o frumoasă istorie, despre care fostul internaţional englez Gary Lineker spunea că are mai mulţi vulcani activi (n.r.- 130) decât fotbalişti profesionişti (100), fără a omite a-i felicita, are 6% din populaţie în Franţa, la Euro 2016. 99,8% dintre islandezi au privit meciul cu Anglia la TV, marţi seara. Şi acum Franţa. Dacă Danemarca în 1992 şi Grecia în 2004 îşi adjudecau fiecare câte o ediţie a Euro, de ce n-ar putea aspira şi Islanda la o asemenea ispravă. Cu un 4-4-2 ultra clasic, o pregătire fizică remarcabilă şi o predispoziţie la efort, dar şi calităţi tehnice de luat în seamă, islandezii, care au jucători la Swansea şi Cardiff, în Premier League, dar şi în alte campionate puternice, precum cel francez sau german, nu se tem şi deja nu mai au nimic de pierdut. Din 23 de jucători selecţionaţi, niciunul nu evoluează în ţară. Vedeta lotului este Eidur Smári Gudjohnsen (37 de ani), care a evoluat la 16 cluburi din Europa, considerat “fratele mai mare” al tuturor coechipierilor. Şi tatăl său, Arnor, a jucat în echipa naţională. Francezii acuză absenţele lui Ngolo Kante şi Adil Rami, titulari până în prezent, şi sunt avertizaţi de păţania reprezentativei „Three Lions”. Oricum, ziariştii francezi fac comparaţie între echipa Islandei şi cea a Greciei din 2004, care l-a avut selecţioner pe Otto Rehhagel.
